Yo no sé espaniol

În ultimele săptămâni am construit ceea ce a devenit într-un fel curriculum vitae-ul meu, şi m-am hotărât că trebuie să adaug la capitolul “limbi străine cunoscute” spaniola. Aşadar, cum nu am găsit un mod mai bun de a învăţa spaniolă, m-am uitat un la telenovele Sud-americane un pic. Rezultatul a fost că am făcut o listă cu “expresii uzuale” care cred că le va înţelege oricine.

Trebuie să spun că nu ştiu să scriu în spaniolă, aşa că transcript-urile sunt cum cred eu că se scrie, după ureche (uneori într-o ureche) dacă vreţi:

Porque tu ne respondre mes llamas, Camilo?

Sofia esta enamorada de…

Si tu no me dijas tes problemas, yo no le sey.

Yo soy enamorado de tigo,…

Yo no soy ablando de Camilo.

Que pasa, mi ninjho?

Mujer frustrada e isterica.

Yo tengo mis metodos

Me enteresa mucho

Hola, Lola!

Dime,…

Que se pasa entre tu e Adrian?

Gracias por ton amor!

Esta confundidia.

Ai, pero como?

Un protest, doua proteste..

Am văzut, dat fiind că este aproape singurul lucru care mai apare la ştiri de vreo două săptămâni, străzile şi pieţele pline de oameni din diferite oraşe din România care s-au adunat pentru a protesta împotriva anumitor lucruri. Totul a început în data de 13, când, supăraţi că Raed Arafat şi-a dat demisia, mulţi oameni au protestat împotriva plecării acestuia. Apoi, ca reacţie, preşedintele, i-a cerut primului- ministru, Emil Boc, să scoată legea Sănătăţii, ce era în dezbatere publică de la dezbatere, în vederea faptului că „nimeni nu vrea schimbare în România”. Şi de

Ce faci, renule?

Ultimul lucru pe care l-am văzut în Braşov, poate nu ultimul lucru pe care te aşteptai să îl vezi! Oricum, oricât de ne

Stea de Craciun

Servus! Sărbători fericite tuturor! Mă gândeam că anul acesta de Crăciun a nins, deci s-a implinit dorinţa multor oameni. Cred că ar trebui să învăţăm din asta să apreciem când ne sunt ascultate rugăciunile şi să fim recunoscători când se întâmplă asta. Eu am făcut o fotografie cu o floare “Stea a Crăciunului” mi se pare că se numeşte, şi o poză cu o plăcintă (sau ceva) pe care am făcut-o. Citeam undeva că dacă e să scrii ceva de Crăciun, nu trebuie să o faci prea lung şi nici prea scurt: evident că nu m-a învăţat nimic adevărat, nu pot să spun decât “păi asta ştiam şi eu”. De aceea eu prefer să trimit imagini: privitorul,

Indulgentia 2011

Toată lumea cred că este de acord când aude “toleranţă” că este un lucru bun. Toleranţa se defineşte ca aprobarea unor idei, religii, practici cu care o persoană nu este de acord. Dacă o punem altfel, înseamnă ceva în genul ” nu sunt de acord cu tine, dar uite ce mărinimos sunt “. Cineva spunea că “toleranţa este dragoste bolnavă de trufie” şi din tot ce am scris până acum, trag concluzia că toleranţa nu este un lucru bun. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să tolerăm, ci că trebuie să acceptăm. Trebuie să acceptăm că valorile sau practicile altcuiva sunt la fel de valide ca ale noastre, şi să nu le considerăm greşite, ci pur şi simplu diferite. Asta înseamnă toleranţă.

7 Miliarde

Săptămâna aceasta, pe 31 octombrie, pe Pământ s-a atins pragul de o populaţie de 7 miliarde de oameni. Niciodată nu au mai fost atât de mulţi oameni în lume. În afară de imaginea (în capul meu) a unui tort impresionant, aşa o populaţie mare crează îngrijorări şi ridică discuţii. Specialişti se întreabă dacă planeta poate să ofere energie şi resurse pentru aceşti oameni, mai ales că ritmul de în care populaţia merge este o constantă creştere. Astfel, de la aproximativ 2 miliarde de oameni în anii 1920, am ajuns astăzi la şapte

Halloween in 2011

Când eram mic, îmi plăcea Halloween- ul cu toate că ştiam la fel de bine ca acum că nu este o sărbătoare românească.

Atunci, ca acum, îmi plăcea misterul şi istoria. Eram absolut uimit de bostanii care devin lampioane, aşa că anul acesta am făcut un fel de felicitare de Halloween pe care doresc să v-o arăt!

Păi, o “cea mai lunga seară” bună, şi dacă pot spune aşa, un Halloween fericit!

Dacă n-ai şti, nu s-ar povesti

 Am citit de curând o ştire, confrom căreia niste oameni din America, dacă nu greşesc, şi-au suspus copilul unui experiment neobişnuit. Acesta consta in următorul “program”: copilul lor nu avea voie sa afle daca este băiat sau fata, pentru a decide puţin mai târziu singur in privinţa aceasta. Mi s-a ridicat sprânceana când am auzit acest lucru pentru ca pe cât consider util un astfel de tratament , cu atât îl consider ciudat. In primul rând, cu toate ca am citit cu atenţie, nu am prea reuşit să aflu cum au reuşit şi cum reuşesc de atâta timp sa ascundă copilului genul său. Cu toate ca mi se pare foarte buna gândirea de a permite unei persoane să işi descopere singur(ă) identitatea sexuală şi erotică, fără constrângerea aşteptarilor sociale, cred ca modul acesta de a acţiona nu este tocmai cel mai reuşit. Cred ca poate să apară o serie de probleme cum ar fi, de pildă, dacă copilul este băiat, dar se simte ca o fată care vrea sa fie băiat, cine dintre noi s-ar descurca să trateze o astfel de problemă? Sunt curios care o să fie rezultatul. Oricum, sunt sigur că peste vreo zece ani cineva o să facă un documentar pe acest subiectcontroversat astăzi. Ce părere aveţi, de care parte a dezbaterii vă situaţi?

Nu te teme de umbre, este o lumină în apropiere

Caspar David Friedrich a fost un pictor german care a trăit în secolul al XIX-lea şi care este considerat unul din cei mai importanţi artişti romantici. Picturile sale sunt încărcate de coduri şi poveşti cu temă religioasă. Acesta este şi cazul în pictura „Peisaj montan cu curcubeu” (Gebirgslandschaft mit Regenbogen, titlul original). Friedrich prezintă şi aici un peisaj natural, pe care îl umple de semnificaţii.

Tabloul, pictat între anii 1809- 1810 este o pictură în ulei

Culoarea timpului

Nu seamănă nimic cu “acasă”, spunea o vorbă. “Vacanţa” (cu ghilimele pentru că nu mă simt niciodată în “vacanţă”) aceasta am stat foarte mult pe meleagurile braşovene. Am învăţat, şi nu o spun cu multă mândrie, să realizez mai multe lucruri în “grădină”- Nu ştiu dacă a face lucruri în natură înseamnă a face din natural, sălbatic, domestic? Mai degrabă cred că natura e mai puternică  decât omul, şi deci, o astfel de îndeletnicire duce la a intra în conexuine cu naturalul.
Îmi plac culorile în

Alba Carolina

Impresionantă, diversă şi mare este istoria Albei- Iulia. Cu puţin timp în urmă am mers într-o excursie până în Bălgrad, cum se numea pe vremuri. Oraşul pare plictisitor şi mic, dar nu este aşa. Problema este că trebuie descoperit. Ştiaţi că a fost prima capitală a celor trei provincii românești, sub voievodul Mihai Viteazul, printre alţii. Transilvania şi Banatul s-au unit cu Ţara Românească în 1 decembrie 1918 (în caz ca era neclar, acea zi o păstrăm ca zi naţională). Se pare că Weißenburg, cum se numeşte în germană, există încă de pe vremea dacilor, pe când se numea Apoulon, iar apoi, Apulum, după cucerirea lui Traian.

Proust questionnaire II

Citind articolul “Proust Questionnaire pentru mine” de pe Brumărel, am văzut că multe dintre răspunsurile pe care le-am dat atunci erau închise şi mult diferite de cele pe care le-aş da acum. Bănuiesc că nici nu îmi place să pun prea mult din viaţa mea pe blog, dat totuşi, ceea ce am crezut a fost că mai trebuie să îl completez odată.

Acelaşi lucru se întâmplă şi uitându-mă la lucrările