A fost în ultimele zile organizat de către facultatea noastră un atelier bazat pe tetru şi film, la care am participat şi eu un pic. Nu m-am dus la toate activităţile, am fost doar în prima zi şi am aflat ce înseamnă antropologie vizuală. Discuţile de după au fost destul de plictisitoare, evident că nu toţi înţelegeau scopul acestor lucruri. Dar a fost foarte bine ce am văzut. Astfel, antropologia vizuală se ocupă cu documentarea vizuală, fără intervenţie a unui grup. Pe vremuri se documentau civilizaţile pe care noi le considerăm primitive, dar în ziua de azi este bine, ca în ceea ce am văzut, să se documenteze grupurile izolate care sunt pe cale de dispariţie. Astfel am vizionat o mulţime de materiale despre oamenii care făceau un fel de târg pe o stradă în centrul Clujului, care evident, nu mai există astăzi. În a doua zi a fost un mic maraton de filme româneşti de scurt metraj. Au fost şase la număr, din care numai cinci au rulat. Mă rog. Apoi, am vorbit despre ele şi am “dezbătut” anumite puncte pe care noi le notam pe niste hârtii de lucru după fiecare filmuleţ.
Am observat că temele, mediile şi personajele erau cam aceleaşi şi că evident filmuleţele nu erau perfecte, bine, nici nu se cereau să fie. Sper şi cred că au fost utile aceste întâlniri la care am participat, dar asta rămâne de văzut…