Romanii..

Zilele acestea foarte la modă a fost sărbătoarea respectiv parada homosexualilor din România. Televiziunile, Internetul şi ziarele au umplut spaţii imense cu aceasta. Mă rog, erau deja cu mult înainte bannere pe blogurile creştine, aka hate blogs, care menţionau parada şi evident cereau să fii împotriva acesteia. Din păcate, nu sunt multe de spus. Doar că e din nou ca la români. Ipocrizie, falsitate, şi tot ce mai trebuie. În primul rând, s-a îndreptat multă ură spre participanţi doar pentru că aşa sunt, politicienii nu au avut nimic de spus pentru că se apropie o mulţime de alegeri şi ar fi fost ilegal să spună că îi urăsc pe participanţi, cu toate că ar fi câştigat o mulţime de voturi. Bla bla bla.

Un lucru din nou neînţeles de mine este cum de a ajuns termenul homosexual să însemne acelaşi lucru cu travestit, dar asta e altă poveste.

Oricum, ipocrizia maximă a ajuns (din ce am citit eu cel puţin) pe un blog bazat pe ură un comentariu care spunea că ar trebui oprită această zi în care sexualitatea este prezentată ca vulgară. Omul are dreptate, nu? Ziua cu parada mai sus menţionată este singura zi din an în care sexualitatea este promovată într-un mod vulgar în public. Pentru a demonstra că nu e aşa, o să citez titlurile de azi din cele mai citite ziare din România:
Bunicul m-a lăsat însărcinată
Hârjoleală de o noapte
Maniac sexual
Fost stripper, şef la..
X, regina porno pregăteşte.. şi te aşteaptă (evident, ca şi la celelalte, head-ul este cu poze)
Sex în baia lui..
Ce brunetă vine la..
Povestea unei prostituate
Fata de la pagina 5, celebră deja.

Aşa ne dăm seama că românii sunt un popor decent, pe care îi interesează biserica, vremea prezentată de oricine (audienţele cresc cu cât fata e mai dezbrăcată) şi puritatea. Că de fapt sexualitatea ostentativă a homosexualilor îi deranjează.
Vă daţi seama ce e în capul vostru?

E ceva in neregula cu lumea (II)

Cu riscul de a crea o telenovela de postari cu titlul “E ceva în neregulă cu lumea voastră”, voi scrie şi acum despre lucruri care devin subiecte cotidiene de ziar sau Internet, cu toate ca nu au niciun motiv.

Zilele acestea la modă sunt lucruri cu o diferenţă de importanţă între ele ca de la Cer la pământ.
Unii oameni sunt disperaţi cu privire la ce s-a întâmplat la Eurovision (ca sa nu extind subiectul). Apoi, există o masă de oameni (care văd că nu îi prea întâlneşti în viaţa de zi cu zi) care sunt obsedaţi de conspiraţiile care vor aduce sfârşitul lumii. Problema însă este că sunt atât de multe conspiraţii şi de idei încât ele iau locul evenimentelor de zi cu zi, devenind un fel de ziat de scandal al creştinismului ortodox. Pentru că toţi trădătorii de neam care vor să impună incestul, avorturile, etc nu au limite, este responsabilitatea unor oameni şi blogger să explice maselor că tot ce se întâmplă, adică paşapoarte biometrice, NOM (Noua Ordine Mondială care e pe cale să se implementeze) şi prostituatele minore care au relaţii incestuase fac pe plac aşa numitelor elite mondiale (despre care ştim doar că sunt răI şi bănuim că sunt familii de gen Rockefeller sau Rotschild) şi vor duce la sfârşitul Lumii. Toţi luptă online împotriva sfârşitului zilelor dar situaţia în realitate nu se schimbă. Mă rog, cel puţin nu vizibil. Prin urmare, ca spectacolul să fie complet, un blogger naţionalist- orotodox- anti tot în afară de România unită cu Moldova a decis să candideze la preşedinţia României în toamnă. Dumnezeu să îl ţină şi să ajungă măcar să strângă semnăturile de care are nevoie ca să ajungă în campania electorală îi urez. Cred că va fi o mare poveste dacă o să ajungă undeva. De la blogger la preşedintele marii Romnânii, unită cu republica Moldova, care are la bază o Constituţie bazată pe creştinismul de tip ortodox, ieşită de Uniunea Europeană şi NATO care trăieşte prosper la ţară, educă tinerii în spiritul.. aţi ghicit ortodoxiei, are taxe mici şi eivdent că are un imn tot creştin- orotodox. Pe scurt, o ignorare a situaţiei actuale din România şi din lume, dar care se va adeveri în viziunea lui (şi a celor ce îl urmează).
În mod clar, în România nu există probleme de nicio natură, oamenii, nişte creştini orotodocşi convinşi nu au probleme vechi, noi sau de alte feluri, sunt harnici şi civilizaţi. Aş dori (sincer) să aflu unde locuieşte acest om sau dacă iese vreodată din casă..

)(

În timp ce împiedicăm să vină sfârşitul Lumii, lumea ignoră alte lucruri care ar putea să ne facă viaţa mult mai neprietenoasă dacă nu ar fi administrate corect. Nimănui nu îi pasă de alegerile europene, se vorbea despre asta la nişte talk- show- uri la care am lucrat la TVR, de trataul de la Lisabona, de cenzură şi de legea corectitudinii politice. Ştiţi ce este legea corectitudnii politice? Se rezumă la ” poţi să zici orice, atâta vreme cât nu zici de nimeni ceva ce ar putea să îl afecteze (chiar şi emoţional). Pare aiurea, dar în câţiva ani vei putea fi acuzat de xenofobie şi închis în caz că nu vrei să stai cu studenţi strănini, spre exemplu, chiar dacă nu le vorbeşti limba. Subiectul e unul larg (de tot).

)(

Cu toate acestea, trebuie să verific dacă scrie undeva în profeţiile din Biblie că venirea antihristului se poate împiedica sau că putem ocoli cumva Judecata de Apoi. Din ce ştiu eu, nu spune aşa ceva. Există totuşi o teorie din Scoţia, care a prins bine de tot la publicul din America, conform căreia, (aceasta a fost spusă de o fată prin secolul 19) înainte de începerea sfârşitului, Iisus va mai veni odată şi îi va lua pe cei buni, păstrând cele scrise în cartea lui Ioan doar pentru cei răi.
Adică pe toţi cei necredincioşi. Problema este că nu ştim cine este cel credincios şi bun. Fiecare zice de celălalt. Aş vrea să cred că scoţiana aceea a avut o viziune reală, dar prefer să rămân la textul biblic.

)(

În paralel, lumea se agită pe diverse probleme. Mă gândesc cum ar arăta lumea dacă toţi am crede că vine sfârşitul lumii, poate că nu am mai consuma lucruri şi nici nu ar mai fi nevoie de chipuri implantate în mână sau în frunte, exact cum spune Apocalipsa. Mă rog, ştiu că alţii au alte probleme, cum ar fi un grup de români care au creat o “petiţie online” (bine că nu îmi cere şi semnătura pe stradă) împotriva dublării filmului “Ice Age 3″.
În concluzie, eu nu judec, nu consider ceva bun şi altceva rău, doar observ diferenţele imense de viaţă şi mă gândesc… oare eu unde sunt? Viaţa, spun eu, e ca o călătorie cu barca pe mare. Nu contează ce faci tu aşa de mult cum contează vântul care bate. Fără munţi, dealuri sau câmpii. Şi cu asta ştiu, mă scot, cum se zice. Un lucru e bun totuşi şi anume că
în sfârşit ne-am dat seama că timpul nostru nu este veşnic.
Toate lucrurile.. vor avea şi ele un sfârşit.

ANnO Domini 2005

Asta am scris acum câţiva ani despre anul 2005. Din anumite motive am scris în engleză, lucru pe care l-am redus de atunci..

“

This is the first out of a 3- blog series in which i am going to remember the last years. This october entry is about the year 2005, in november I am going to write about 2006, and at the end of december about this year.

I can remember that the year 2005, I called it at the end “The classic year of 2005″. Because this is what it was. Although there is not much record of it in my room, I still remember a few things. Firstly, here`s a background: in september 2004 I started high school, and was pretty dissapointed of how similar it was to what I had lived before. In 2005 I was happy that I was in the mid 2000s and still dreamed of things that I still have in mind. I looked like a bad kid (because i was very mean to everybody- only afterwards i became so understanding and kind). Yes, i was the one screaming in everybody`s face. I was pretty nasty, and obviously not so tall as I am today. Everybody hated me and I hated them. At the end of 2004 I appeared for the first time on a public stage, and with the acting clss i met people who, some, marked my life, and what`s more surprising is that with some I still keep in touch although I would have never thought that. That`s great! Wish you all the best if you read this!..

In 2005, we had many guests from other countries. It just happened. From Germany and from France. It was lovely. I love showing people who don`t know the Romanian life everything there is to it. I would surely do it again.

In my 2005 record I found an exact date: on the 25th of may there was a show (i found a program) called “Tatăl, Rivalul Fiului” (The father, son`s rival) which about I can remember that I had to talk a lot in a scene wearing studpid clothes and bare an extreme heat for my body..

Anyway, but the most marking event in the 05 was that it was the first time i crossed borders. I went to France and traveled by bus. It was terrible. A 2-day ride. I never did that again, and hopefully never will. I travelled a lot through France. Oh, yes, it was tiering but then I cured my “car- sickness”. I never got sick on a car or bus after that. So it was worth afer all.

As far as i can remember, 2005 was the year I`ve been in Sibiu, which was all in reparations for 2007. At that time, I wouldn`t have thought that i would trly come back two years later. I think it was 2005, because in the photos I had long hair.

And speaking of which, in the beautiful autumn of 2005 I cut my hair, which I hadn`t cut since the 7th grade. Wonderful! I remember i was happy and still am. Now I look at those picures and think: “what was on my head?” :))

Anyway, of course i went to Sighişoara for the festival and at the local theatre festival in november, where one of the plays i saw was “Billy Şchiopul” (don`t know it`s original title) by Martin McDonagh, a play which I will always remember with joy. And it was the first time I`ve seen Marius Manole, the best Romanian actor performing on stage, in another play.

Yes, it was clssic, beautiful and sometimes sad. But I was at peace, not having certain things to obsess meor to think about. But I asked for them, because my life, I thought, was too dull. And now they came true, and I want to give them back, or change them.”

Eu

“

In many ways my Grandfather was a cold man, and deliberately so: closed-off, probably very shy, darting out with flashes of dry humour, sardonic remarks often at others’ expense. Someone who closed himself off, who protected himself from the world, who wanted to exist in a cocoon where there was never any bickering, where there was never any trouble, where people behaved and got on with things, where he could do what he wanted and others could do what they wanted, as long as it didn’t adversely affect him. Someone who shut himself off from the past, who liked to embrace modernity “

[..]

Mai clar de atât despre mine, nu se putea! Mulţumesc celui care a scris acest text.