O singura zi, un singur loc. Orasul, Cluj Napoca, locul de data aceasta este asa numita Casa de Cultura a studentilor. Adica.. ma rog. În aceasi zi s-au organizat mai multe evenimente, care au avut ca centru “aflatul în ceata”, si anume pentru ca se adresau în special studentilor fara un drum actual prea clar. Si anume, la etaj se tinea un (numele e foarte prost ales) “târg de cariere” (sau meserii), jos un altul, de ong- uri si mai târziu un american plin de bani a vorbit ascultatorilor sai despre lucruri religioase. În primul rând, târgul de meserii pare o dezamagire data de afisele mari si continutul lor. Anume, o reclama care spune “hiper- job” nu se refera decât la casierie.
Nu discriminez, dar sa fii casier într-o piata nu e chiar o meserie “extra”.
În alta ordine de idei, merge si asa, dat fiind ca omul, femeia de serviciu se numeste “întretinator al designului podelelor”.
La târgul de ong- uri se vindeau cel mai bine (sper) idei, iar seara un batrân de opt zeci si unu de ani din America, presedine al unei banci care foloseste o suta doua zeci de milioane de dolari, vorbea despre nimic altceva decât despre religie.
Utilitatea şi importanţa acestor manifestări sunt date poate de însemnătatea pe care le au pentru participanţi. Ong- urile sunt, bune, joburile sunt bune, religia şi băncile america sunt bune, ca orice lucru însă, dacă ştii ce e de făcut cu ele.
BRUMĂREL
eterna toamnă polară
