Culoarea timpului

Nu seamănă nimic cu “acasă”, spunea o vorbă. “Vacanţa” (cu ghilimele pentru că nu mă simt niciodată în “vacanţă”) aceasta am stat foarte mult pe meleagurile braşovene. Am învăţat, şi nu o spun cu multă mândrie, să realizez mai multe lucruri în “grădină”- Nu ştiu dacă a face lucruri în natură înseamnă a face din natural, sălbatic, domestic? Mai degrabă cred că natura e mai puternică  decât omul, şi deci, o astfel de îndeletnicire duce la a intra în conexuine cu naturalul.
Îmi plac culorile în perioada aceasta a anului. De la bucuria oferită de galben, în soare şi nu numai, la înţelegerea albastrului mării (chiar şi a Mării Negre). Albastrul reprezintă şi precizie, probabil că de aceea este cea mai aleasă culoare pentru grafice ale forţelor armate (poliţie, jandarmerie, şau altele) sau, mă gândesc, a instituţiilor universitare. Îmi spunea cineva că vara este “prea mult verde”, dar cred că putem profita de această culoare, care duce psihicul către control şi linişte. Cum era într-un film, “aşa se sfarmă prăjitura” în luna august, luna lui roşu- portocaliu?