Nu te teme de umbre, este o lumină în apropiere

Caspar David Friedrich a fost un pictor german care a trăit în secolul al XIX-lea şi care este considerat unul din cei mai importanţi artişti romantici. Picturile sale sunt încărcate de coduri şi poveşti cu temă religioasă. Acesta este şi cazul în pictura „Peisaj montan cu curcubeu” (Gebirgslandschaft mit Regenbogen, titlul original). Friedrich prezintă şi aici un peisaj natural, pe care îl umple de semnificaţii.

Tabloul, pictat între anii 1809- 1810 este o pictură în ulei cu dimensiunile 70 de centimetri pe 102 centimentri şi se poate vede astăzi în Essen, la muzeul Folkwang.

Tabloul, de o sensibilitate tipică lui Caspar David Friedrich ne înfăţişează o imagine a unor munţi sub un cer întunecat, în fundal, iar în planul apropiat putem observa un călător proptit, privind peisajul copleşitor şi un curcubeu ce se întinde deasupra panoramei. Călătorul, scufundat într-o lumină posibil crepusculară este în contrast cu natura impozantă şi întunecată. Aici încep să se creeze semnificaţiile simbolice pe care David Friedrich încerca să le transmită. Prima marcă a unei compoziţii speciale pe care o observăm este linia trasă de curcubeu, ce trece de la o margine la alta a tabloului. Efectul creat este o stare de consecvenţă şi ordine, specifică lui Dumnezeu. Tot la nivel de construcţie geometrică a imaginii observăm triunghiul mare dat de marginile muntelui principal, şi triunghiurile mici create de celelalte culmi. Copacii, de asemenea, sunt compuşi din triunghiuri. Tabloul este compus pe trei planuri: în prim-plan omul, în planul secund munţii reprezentând încercările din viaţă şi în al treilea plan, curcubeul şi bolta cerească, reprezentând speranţa motivată de o prezenţă divină. Imaginea seamănă cu tabloul „Călător deasupra mării de ceaţă” tot a lui Caspar David Friedrich, numai că aici omul este clar pus în inferioritate în raport cu forţa naturii şi a lui Dumnezeu.

Cu toate că norii sunt denşi şi negri, ei sunt luminaţi de o lumină a speranţei. Cromatica tabloului este destul de redusă din punctul de vedere al numărului culorilor, dar are o forţă foarte mare. Culorile utilizate sunt negru, portocaliu şi gri. Atmosfera creată de aceste culori îmi aduce aminte de vorba aceea : „Nu te teme de umbre, înseamnă că este o lumină în apropiere”.  De asemenea, este interesantă realizarea curcubeului, nu din şapte culori aşa cum obişnuim să redăm un curcubeu, ci din o singură lumină albă, atinsă uşor de o undă albastră. Acelaşi albastru se mai găseşte în gaura aproape neobservabilă din nori şi reprezintă posibilităţile de desfăşurare a existenţei.

Omul trebuie să mediteze asupra condiţiei sale şi singurătăţii pe care trebuie să o înfrunte în această lume. Conform lui David Friedrich, omul simte mai mult decât poate să vorbească şi pictorul reuşeşte să transmită prin operele sale de artă condiţia crepusculară a fiinţei umane, indiferent de timpul sau spaţiul în care trăieşte.