article
Art Arte, Editor`s Letters, Society & Culture

Suişurile şi coborâşurile culturii sau a ceva de genul acesta

Mai demult, la o vizionare organizată în cadrul UBB la Cluj- Napoca, discutându-se un proiect filmat al unui student, un profesor al cărui nume îmi este necunoscut deocamdată, a spus în discursul său “doar tu aici ai făcut o operă de artă”. Era serios. În opinia sa, ca în a multor altora, proiectele de film sau fotografie sunt opere de artă. Orice lucru pe care îl facem este atunci artă în concepţia multora. Desigur, mulţi consideră că numai ce fac ei este artă şi ce fac ceilalţi e o porcărie, iar de cele mai multe ori cu certitudine sentimentul este reciproc.

Cultura de prea multe ori este suprapusă pe artă. Cultura este un produs al societăţii, ceva ce original făcut de o societate. Aici nu intră orice marcă înregistrată răscumpărată la infinit. Arta, pe de altă parte, este, după părearea mea o expresie a unor lucruri uman general valabile. Cu alte cuvinte, arta e ceva veşnic. Ca să considerăm ceva artă, e nevoie să treacă probe ca timpul şi spaţiul. Priviţi aşa numita “artă sacră”, care ne zice în ziua de azi la fel de multe ca oamenilor din secolul cinci să spunem, când a fost creată.

Unele lucruri sunt creaţii personale, făcute de oricine, a crea e o nevoie generală, altele, care sunt mai accesibile unui public devin produse culturale. Dar doar câteva produse culturale sunt artă, cele care exprimă cum am spus mai sus, generalităţi umane care rămân constante necontând timpul sau spaţiul în care fiinţa omenească trăieşte.

Unii oameni se consideră artişti dacă aruncă nişte vopsea pe o pânză, motivând “aşa am simţit eu, habar nu am”, alţii se mândresc cu arta creată la “întâmplare” dar sunt acestea opere care ating simţurile tuturor? Sau sunt doar maifestări proprii, cum am spus mai sus, de care orice om are nevoie?

De obicei aceşti “meta nerd” sau “fauxhemieni” cum îmi place mie să le spun, se consideră superiori intelectual celorlalţi, interesându-se de lucruri pe care alţii nu le cunosc, inconştient, ca să pară mai deosebiţi. Am cunoscut oameni care spun lucruri de genul ” am citit literatură  nu ştiu de care.. care e foarte..”. Acel ” e foarte..” după care lipseşte un atribut e foarte popular, făcând însă diferenţa între oameni care sunt ceva şi care doresc doar să pară. Am cunoscut odată un grup de studenţi care se întâlneau şi discutând lucruri citite se băteau cum ar veni, miza fiind care era mai intelectual. Dar meciul era aproape nul doar între ei, aşa că mult mai drăguţ era dacă aduceau un “prost”, adică un om din alt domeniu ca să nu înţeleagă. Cam ca în piesa ” Dineu cu proşti “. După ce se termina discuţia în timpul căreia intelectualii îşi arătau burţile sau alte părţi ale corpului, musafirului i se punea o întrebare sau i se zicea, apropo de orice ar fi zis acesta “tu eşti cu aşa ceva?” adică inferior lor…

De asemenea, o lume atât de împrăştiată face greu să diferenţiezi ceva autentic de ceva opus acestui cuvânt. Şi anume, răsfoind cărţi, am observat că unele bloguri au esenţă mai multă decât unele lucruri highly promoted.

Eu cred că cel mai bine în lumea asta este să îţi ştii locul. Dacă poţi, şi aici intrăm în lucruri grele, să fii constant.

About Iosif

CD Iosif Trif takes interest in developing creative works as well as studying the impact works of art and cultural products have on people at both a personal and group level.

Discussion

No comments yet.

Discussions & Opinions

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 118 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2016 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.
%d bloggers like this: