article
Epic, Film

Cum e un film realizat într-o săptămână

Încă un curs, încă o temă. Asta e pe scurt povestea filmului “Cinci Anotimpuri”, creat de mine împreună cu colegii din grupă. Tema era să adaptăm ca scenariu o povestire, la alegere, din cartea “Primii mei blugi” sau celelalte cărţi din colecţie. Mi-am ales să prelucrez ” Cinci Anotimpuri”. A fost destul de facil, dat fiind că citind povestirea îmi imaginam ce scrie acolo şi cam ce aş modifica (lucru important în adaptare).
Aşa s-a născut un scenariu cu acelaşi titlu ca şi povestirea, despre un băiat care este posedat de pantalonii săi obţinuţi cu greu la începutul aniilor 1990, în România post- decembristă. Aşa se face că, în scenariul meu, Andrei se răzvrăteşte împotriva mamei care îl obligă să poarte pantaloni albi şi să meargă la curs de şah. Scenariul meu a fost ales spre dramatizare în plen, cine ştie după ce motive, poate pentru că ceilalţi nu prea aduseseră scenarii.
Aşa că am devenit şeful, regizorul ce mai trebuie urmat de o echipă de oameni priecepuţi şi de oameni pe care te bazezi pe riscul tău propriu. Aşa că am ştiut că nu pot să cer multe de la unii, şi că trebuie să cer de la alţii.
Un coleg s-a ocupat de alegerea actorului principal, dând sfară-n- ţară că avem nevoie de cineva pentru un scurt metraj bla bla bla. Până la urmă au fost tot felul de aspiranţi interesaţi. Cel ce se ocupa de aceştia, persoana de contact, îmi arăta poze, trimiţându-mi prin e-mail.

Mă gândesc că aşa trebuie să se simtă un peşte când îşi alege viitorii angajaţi. Oare băiatul ăsta e bun? Adu-mi altul!
Până la urmă a fost nevoie de multe altele. De locuri de filmare, actori, figuranţi, o mamă pentru care am ajuns până la Teatrul Naţional, şi tot aşa.

Cred că prima filmare (sau să fi filmat şi alceva înainte, nu mai ştiu exact), o numesc “Botezul”, asta pentru că fiind în plin câmp, filmând o scenă cu un picnic, pe la a treia dublă a început ploaia. Şi nu orice ploaie, furtună de categoria “vreme extremă şi inprevizibilă, dusă de vânturi”. Am strâns cu disperare echipamentul şi am fugit într-o casă în construcţie. Bizar; ultima dată când am fost tot acolo, pentru un scurt-metraj al unui coleg, tot leoarcă ne-a plouat.
Ploaia s-a dus. Am ieşit de la scuteală. Însă şuvoaiele de apă cu mizerie, au devenit personajul principal, fetele noastre fiind încălţate cu sandale care nici nu se mai vedeau de atâta noroi.
Eu am fost cu papucii mei de lucru, lucru pentru care m-am simţit un pic vinovat, să zic aşa.

Mai departe a fost mai greu. Locul de filmare era ocupat, personajele au avut o medie de întârziere de o oră, dar până la urmă am reuşit chiar dacă am avut o mulţime de oameni cu care am lucrat. Dacă nu am fi fost o echipă, nu aş fi reuşit singur.

Nici nu m-am gândit că filmul o să fie criticat pentru accentul actorului principal, pentru hainele şi ocazional decorurile anacronice, dat fiind că la mari gale din lume au ajuns filme să ia premii cu toate că erau pe lângă epoca pe care o prezentau.

Într-una din zile, îmi comunică cineva că clipul este transmis pe Youtube, încălcând deci legea dreptului de difuzare. Imediat a fost dat jos.

Am revenit ca urmare la refacerea filmului. Unul din colegii ne-prea activi înainte a găsit pe cineva cu o voce cum se cere, după ce alţii au picat, iar unele anacronisme au fost corectate de colegul meu pe calculator. Cu toate că avea altă voce, un copil care cade pe jos în fundal şi toate calităţie de montaj pe care le mai are, când ajunge în “top” society, cum ne-am obişnuit, nu o să le placă.

About Iosif

CD Iosif Trif takes interest in developing creative works as well as studying the impact works of art and cultural products have on people at both a personal and group level.

Discussion

No comments yet.

Discussions & Opinions

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 118 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2016 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.
%d bloggers like this: