article
Documentaries Documentare, Editor`s Letters, Politics Politice, Society & Culture

Journees du film francophone

Între 21 şi 28 martie se organizează la Cluj zilele filmului francofon (toate filmele în afară de unul au fost până pe 24 martie) cu tema Cambodgia şi Vietnam. Nu ştiu de ce au ales această temă, dar cred că au ales-o bine. Şi asta, pentru că în acea regiune s-au întâmplat lucruri care merită povestite, şi în prezent realitatea de acolo este profund marcată de trecut. Cel mai mult mi-a plăcut filmul  “L`important c`est de rester vivant”, al lui Roshane Saidnattar. Acesta este un documentar în care regizoarea merge în Cambodgia, ţara în care a crescut, şi stă de vorbă cu liderul şi teoreticianul Kmerilor Roşii, care aparent este vinovat de toate dezastrele care au devenit aminitirle de groază ale regizoarei. Mărturiile ei, ale mamei ei şi ale altor oameni, recompun o nebunie care a devastat ţara, omorând în un pic mai mult de trei ani, peste trei milioane de oameni. Mi s-a părut extrem de impresionant să aflu detalii despre această ţară mică asiatică şi istoria modernă prin care a trecut, crimele, foametea, interzicerea intelectualităţii (în urmă cu vreo 30 de ani era interzis să ştii să citeşti, să posezi bijuterii sau chiar oglinzi). Cel mai impresionant a fost momentul în care ele au revenit după 30 de ani în locul unde au muncit şi locuit. Roshane şi mama ei au reuşit să fugă pe vremea Kmerilor Roşii din ţară şi să se refugieze în Franţa.
Alt documentar cambodgian a fost “Les artistes du theatre brule”, un film despre artiştii Cambodgiei, care trăiesc într-o ţară ce nu are artă. Un paradox, dar o realitate care m-a surprins. O ţară fără cultură! Cui vor transmite arta, este întrebarea care se pune?
Între multe documentare, am văzut şi un film artistic, despre o perioadă mai veche însă, anii 1930, pe vremea colonizării franceze, “Un barrage contre le Pacifique”. Mi se pare un lucru bun că la Cluj se fac, chiar dacă nu pentru mase, cunoscute filme cambodgiene în franceză.
Ultimul film pe care l-am văzut a fost “Khmers rouges amers”, un documentar de Bruno Carette, care analizează istoria ţării, intervievând ţărani, foşti soldaţi şi oameni cheie (care este interesant că la tribunal nu vor vorbi, filmele fiind singurele mărturii înregistrate pe video). Pentru a finaliza acest film, regizorul a lucrat cincisprezece ani şi a avut cinci sute de ore de materiale.
Personal, a fost o onoare să fac cunoştinţă cu Roshane Saidnattar( atât ca regizoare dar şi ca persoană), Bruno Carette şi alţi oameni de film.

About Iosif

CD Iosif Trif takes interest in developing creative works as well as studying the impact works of art and cultural products have on people at both a personal and group level.

Discussion

No comments yet.

Discussions & Opinions

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 118 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2016 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.
%d bloggers like this: