article
Film, Messages Mesaje

Filmul meu de licenţă

Astăzi a fost festivitatea de absolvire de la facultatea mea. Fiind o rută de domeniu vocaţional, fiecare absolvent trebuie să facă pe lângă o cercetare scrisă şi un film de scurt-metraj. 

Subiectul filmului meu de licenţă a început de la o bandă de cartier. Până la urmă a ajuns la ideea unei familii care aşteaptă pe cineva. Astfel, mama, fratele mai mic şi fratele mai mare, împreună cu nevasta acestuia se întâlnesc pentru a vedea cursa de 200 de metri mixt din Campionatul European de Nataţie, în care fiul mamei concurează. Aceştia aşteaptă entuziaşti să îl vadă pe Adi la televizor.

Până începe cursa, aceştia se adună la masă în sufragerie şi fiecare se laudă şi îşi laudă genele şi contribuţia la faptul că băiatul a ajuns să fie finalist. Dar, când se anunţă concurenţii, Adi nu este printre ei. Totul se întoarce, şi toată familia se ceartă în cor. Fiecare dă vina pe celălalt pentru cum a ajuns tânărul: leneş, indolent şi rău. 

Această temă nu este o invenţie de-a mea. Multe filme, vechi, noi, europene, americane sau de orice alte provenienţe conţin scene în care se stă la masă. Acestea, de cele mai multe ori, cum cel mai adesea vedem în cinema-ul român, sunt ca o oglindă a personajelor, arătându-le adevăratul eu. Aproape toate filmele româneşti din ultima vreme conţin o astfel de scenă, iar în cinematograful universal,acestă temă a fost prelucrată în filme de la Chaplin la Polanski. 

Filmul a avut mai multe titluri, de la “Adicu, Campion European”, la preferata mea, “Adiţă,mama te iubeşte”. Până la urmă s-a numit “România, Ole, Ole!”. Fiecare are sută la sută dreptul să opteze pentru ce titlu i s-ar fi părut mai potrivit. 

Nu ştiu cum o să fie primit filmul şi sunt curios să aflu dacă o să fie lume în sală. Nu am spus mai devreme însă festivitatea se face într-un cinematograf din centru. Am avut emoţii mari. Filmul fiind o comedie e, din păcate, uşor de testat pe public. La dramă sau ceva de genul, nu obţii o reacţie audibilă de la public, dar la comedie, dacă se râde, înseamnă că e bun. Şi s-a cam râs. Înţeleg acum tumultul pe care îl simt comedianţii când au un spectacol în faţa unui public: şi anume, e un dezastru dacă sala nu râde. Mă bucur că la mine au fost destui care s-au amuzat. 

După toate filmele s-a ţinut o mică ceremonie în timpul căreia mi s-a dat diploma. Acum urmează greul academic: examene, susţinere şi primirea de note.

Trebuie să menţionez, pentru cei ce au văzut filmul, că expresia “Ca Buha în horn” nu există, şi este o invenţie a Ileanei Negru, actriţa care interpretat-o pe mamă, ca urmare a ideii mele conform căreia personajul în cauză inventează o expresie care nu înseamnă nimic. 

About Iosif

CD Iosif Trif takes interest in developing creative works as well as studying the impact works of art and cultural products have on people at both a personal and group level.

Discussion

No comments yet.

Discussions & Opinions

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 118 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2016 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.
%d bloggers like this: