article
Art Arte, Film

Russkiye filmy 2012

Săptămâna aceasta s-a organizat în Braşov săptămâna filmului rusesc, unde în fiecare zi la Casa Baiulescu s-a proiectat câte fun film rusesc realizat în ultimii ani. Ştim în general că filmele ruseşti seamănă cu literatura lor, greoaie şi complexă, dar de calitate.

Ce nu cred că ştiţi despre filmele ruseşti, este că, în ultima vreme calitatea imaginii şi a efectelor speciale tine să depăşească, sau dacă nu, să egaleze Hollywood-ul. Aşa că m-am decis să merg şi eu să văd câteva dintre producţiile proiectate.

Primul film pe care l-am văzut s-a numit “Gambitul turcesc” şi a fost un film ce a combinat genurile aventură, dramă şi istoric. Mi-a plăcut cum a fost realizat ca şi culori, mi-a plăcut recuzita, mi-au plăcut unele personaje, dar povestea mi s-a părut un pic confuză sau prea complexă şi câteva momente de naivitate cinematografică mi-au plăcut mai puţin. Djanik Faiziev a regizat acest film într-un mod (conştient oare?) destul de hollywoodian.

Filmul care a urmat în program a fost “Povestea cosmosului meu (Romadesus)”, o comedie de Iana Poliaruş din 2009. Filmul nu mi s-a părut atât o comedie, întrucât povestea nu era amuzantă şi nu prea avea poante. Era un film uşurel. Poate nu avea genul meu de umor. Cu toate astea, mi-a plăcut povestea. În retrospectivă, mă gândesc că a fost inclus în genul comedie pentru că nu era o dramă dură, ca filmele care au urmat.

“Bunica Tosia” era filmul programat a doua zi, care a început, la fel ca celelalte filme cu imagini spectaculoase. După câteva minute de film însă, proiecţia se tot strica. Aşa că nu am mai văzut filmul până la sfârşit. Sincer nu mi-a părut tare rău că n-am terminat filmul despre babuşca.

Peste câteva zile am mers iarăşi la film. “Gheorg”, o dramă din 2008 prezintă biografia unui tenor şi legătura dintre viaţa personală a acestuia şi contextul social al secolului 20, în care acesta a trăit.

Ultimul film, numit “Efect de seră”, din 2005 a fost un film simpatic. Dar foarte dureros. Chiar m-a ţinut cu sufletul la gură şi cred că are mult potenţial să impresioneze orice public. Acum înţelegem de ce “Povestea cosmosului meu” e o comedie.

Până la urmă, pot să spun că mi-au plăcut filmele. Nu au fost ce m-am aşteptat, mă aşteptam să fie mult mai diferite de alte cinematografe. Ce a fost într-adevăr o lecţie pentru mine a fost imaginea şi modul în care erau montate şi create imaginile în funcţie de poveste.

Mă întrebam dacă în Rusia aceste filme sunt văzute ca artă sau comerciale, sau… Am încercat să aflu. Nu am aflat ceva concret, dar am dedus că sunt destul de mainstream, ceea ce este şi cam ce îmi imaginam eu despre ele. Sunt conştient că în toate locurile din lume există toate genurile de oameni şi toate genurile de artă. Mi s-a părut ciudat că afişele erau foarte diferite de ce vindeau, ceea ce se poate numi strategie de marketing dar şi greşeală sau înşelăciune.

De multe ori, ca şi în cinematograful românesc, antagonistul era însăşi lumea, şi nu o persoană sau un grup de personaje. În general filmele mi s-au părut poveşti idealizate, romantizate, lucru care mi se pare bun şi care mi se pare că lipseşte în cinematograful românesc şi nu numai. Cu toate că cinematograful rusesc este foarte avansat faţă de de cel românesc, nu intră discuţie.

Rusia nu e o cultură de talk-show şi asta se observă şi în filmele lor. Fac multe, vorbesc mult, dar nu spun mare lucru.

Titlul articolului este o transliteraţie a unei traduceri greşite (cred).

About Iosif

CD Iosif Trif takes interest in developing creative works as well as studying the impact works of art and cultural products have on people at both a personal and group level.

Discussion

No comments yet.

Discussions & Opinions

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 118 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2016 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.
%d bloggers like this: