article
Education Educatie

The Real Muzeu al Vieţii Rurale

Am fost acum mai mult timp la Muzeul Astra din Sibiu. Odată mai recent, şi odată cu câţiva ani în urmă. Acolo am făcut pozele pe care le vedeţi.

Precum probabil că ştiţi, îmi plac muzeele pentru că poţ vedea opere originale sau intra în legătură directă cu trecutul. Cred că pentru mine muzeele sunt un fel de şedinţă de spiritism cu trecutul îndepărtat.

O moara la muzeul Astra, ce pare a fi intre pamant si cer.

O moara la muzeul Astra, ce pare a fi intre Pamant si Cer.

Muzeul Astra este foarte impresionant. Chiar dacă la început pare plicticos, cu cât îl descoperi mai mult şi te afunzi cu atât este mai fascinant. Sunt construite case, vâltori şi alte exponate exact după modelul (sau unele cred că sunt chiar case originale, dacă nu toate) tradiţional. Poţi să intri în case şi să vezi cum arătatu iar dacă petreci mai mult decât câteva minute într-o casă începi să-ţi faci o impresie despre cum era să trăieşti aşa.

Astfel, mi-am dat seama că obiectele lor îndeplineau nevoile lor, aşa cum obiectele noastre îndeplinesc nevoile noastre. Ştiu că nu o să primesc premiul Nobel pentru filosofie cu aceste gânduri, dar am dreptul să îl exprim. Am aflat vorbind cu cineva că ţăranii (dacă scriu acest cuvânt nu îl intenţionez sub nicio formă în mod peiorativ) învăţau de la meşteri care la rândul lor învăţau de la meşteri mai mari de pe la castele cum să facă aceste tehnologii (sisteme de lemn pentru ţesut, sisteme de metal pentru prelucrarea altor metale, tehnologii pentru prelucrarea lutului, a alimentelor, a mâncării). Aceasta explică de ce sunt cam aceleaşi tehnologii în toate ţările. De ce găsim mori atât în România cât şi în Olanda, când nici românii şi nici olandezii din Evul Mediu nu ieşeau din sat.

Din ce am vorbit cu cineva, am înţeles că ţăranii nu prea aveau legături unii cu alţii.

Nu pricep de ce glorifică oamenii viaţa la ţară. Înţeleg că acei oameni erau poate mult mai spirituali, măcar unii dintre ei… Nu mi se pare că viaţa la ţară din trecut are nevoie să fie glorificată. E un mit, pur şi simplu. Oamenii nu îşi exploatau sinele, nu erau eliberaţi, nu îşi urmau chemarea decât dacă această chemare concidea cu ce “trebuiau” să facă. Să fim serioşi, nu urbanizarea şi tehnologizarea a dus la ceea ce suntem astăzi, ci invers.Oamenii care au format grupări şi mişcări (îmi place sintagma englezească “movers and shakers”) au fost cei care au dus la îndeplinirea “chemării” fiecăruia.

Viaţa la ţară este foarte tare caracterizată de “gura oamenilor”. Acest fenomen “megabârfa” cum i-aş spune dacă aş trăi în ghetou a determinat mulţi oameni sute de ani după ani să îndure probleme. De ce au unii impresia că o societate care tolerează şi mai grav, încurajează abuzul psihic şi fizic este o societate idilică. N-am auzit să se ţină discuţii despre drepturile omului în sate sau să se încurajeze creativitatea. Din punctul meu de vedere e la fel de greşit să idealizezi viaţa la ţară pe cât e de greşit să promovezi un război ca pe ceva bun.

Imi plac morile, atat cele olandeze cat si cele romanesti.

Imi plac morile, atat cele olandeze cat si cele romanesti.

Problema nu o reprezintă localităţile mici sau oamenii care trăiesc în sate. Scopul acestui text este să denunţe, dacă vreţi, faptul că un lucru idealizat nu este obligatoriu bun. Uitându-ne în istorie vom găsi afişe de propagandă care aveau ca scop să convingă oamenii de anumite lucruri. Chiar dacă mii de oameni credeau acele lucruri nu înseamnă că aşa şi era. Există o regulă în lumea aceasta care spune că chiar dacă un miliard de oameni cred că doi plus doi fac cinci, nu va fi aşa. Rezultatul va rămâne patru.

Nu ştiu cum e acum la ţară, dar cred că e mai rău. Sclavismul, discriminarea şi alte lucruri asemănătoare domină aşezările. Ştiu că nu putem toţi să trăim ca locuitorul mediu din San Francisco (oraş cunoscut pentru gândirea progresistă a cetăţenilor), dar dacă am aduce un pic din spiritul oraşului ceţii în localităţile mari şi mici din România (şi din alte ţări) totul ar fi mai în regulă.

 

Notă: Este o diferenţă între folclor, care este instinct şi puritate, şi o viaţă socială desprinsă de originalitatea sa.

About Iosif

CD Iosif Trif takes interest in developing creative works as well as studying the impact works of art and cultural products have on people at both a personal and group level.

Discussion

No comments yet.

Discussions & Opinions

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 118 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2016 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.
%d bloggers like this: