article
Politics Politice, Society & Culture, Television

România la şi în faţa televizorului

A trecut mult timp de când nu am mai scris ceva legat de televiziune. Televiziunea, un mediu fascinant, care pare că se schimbă tot mai rapid datorită evoluţiei tehnologice, are pe lângă acestă componentă fizică şi tehnică şi o componentă de conţinut. Formele şi fondul, cam aşa.

În general nu îmi plac pretenţiile şi atitudinea superioară a unor oameni care din start exclud orice formă de televiziune românească, spunând că ei se uită doar la canale străine. În primul rând, în România se prind relativ puţine canale străine, majoritatea fiind canale concepute special pentru a fi transmise subtitrate în diverse ţări.

Multe dintre ele nu sunt prea minunate. Viasat History e un canal foarte bun, Travel intră şi el în top, urmat de CNN şi Mezzo. Preferinţele mele, vreau să spun.

În România există foarte multe canale tv în raport cu numărul de locuitori. Şi cu toate aceastea, părerea mea este că sunt toate aproape la fel. Singurele lucruri pe care le vedem sunt talk-showuri, ştiri, bârfe şi filme îndoielnice, clişeice şi convenţionale.

În afară de faptul că românii sunt în general un popor închis, care nu doreşte să discute sau să facă lucruri, nici legislaţia românească nu ajută. La televizor nu ai voie să înjuri, nu ai voie să înjuri blipuit, nu ai voie să spui un comentariu negativ, nu ai voie să lauzi. Totul este considerat “calomnie” sau “propagandă”. Desigur, este de înţeles de ce oamenii au această atitudine: 50 de ani televiziunea a fost un instrument de propagandă. Dar trebuie să diferenţiem între faptul că propaganda comunistă nu avea alternativă şi nu se putea “închide”. Chiar dacă închideai televizorul, care oricum nu rula prea mult, în orice alt mediu te duceai tot dădeai de propagandă. Mă refer la cinematografie, presă, afişe, etc. Trebuie să înţelegem că în ziua de azi avem posibilitatea de a avea alternativă.

Atunci, mă întreb, de ce nu există alternativă?

Ca şi în cazul unor filme din Rusia, la televiziunile din România se vorbeşte enorm dar nu se spune mai nimic. În general dialogurile sunt ceva de genul:

– Cum răspundeţi la faptul că X vă critică?

-Eu nu mai spun nimic, am spus tot ce am avut de zis, şi anume că nu comentez. Eu nu mă bag, să nu se bage nici ei că nici eu nu zic nimic şi am spus tot ce am avut de zis.

-Şi dumneavoastră (rar îl mai auzim pe “dumneavoastră”) cum comentaţi?

-Dacă atât are de zis, eu pot să zic că nu sunt de acord, dar nu o să vorbim acum pentru că ştie toată lumea.

-Ce?

-Ce ştie toată lumea.

-Ce?

-Că ştie toată lumea. Ştie toată lumea ce ştie şi eu nu neg nimic, dar nici nu zic nimic.

Şi măreţul dialog poate continua la nesfârşit.

În afară de titluri părtinitoare la canalele de ştiri (de exemplu: Uite cum ne cheltuie banii, sau Nesimtire pe banii bugetarilor sau Uite ce geantă are nu ştiu cine), în România se difuzează în general numai filme care perpetuează vechi stereotipuri legate de gen, valori şi aşa mai departe.

Mai mult, televiziunile din România nu au nimic vizual în ce le priveşte. Emisiunile în română pot fi la fel de bine ascultate ca radio. Nu prezintă nimic “de văzut”.

Acum îmi dau seama cât de multe alte probleme mai au televiziunile, dar nu ştiu dacă să le menţionez.

Televiziunea trebuie, după părerea mea de acum, să fie un mediu în care să se prezinte “spectacole”. Nu degeaba în SUA, emisiunile sunt numite “show”. Fie că sunt filme de ficţiune, reality show-uri (aici am eu nişte obsesii) sau show-uri despre vedete, în emisiuni trebuie să se spună ceva. O condiţie pentru mediile de exprimare, cred eu, este că trebuie să fie sincere. Nu e nevoie să îţi pui sufletul în faţa unor oameni când faci un instructaj despre cum se asamblează o construcţie din lego, dar într-un film sau un talk-show trebuie să te deschizi. În ultima vreme, în SUA există anumite reality-show-uri pe care le urmăresc cu sufletul la gură, care sunt adevărate documentare ale timpului nostru, care sunt ferestre spre adâncimile sufletelor oamenilor. Sunt o cronică a ceea ce înseamnă să trăieşti într-un anumit timp şi spaţiu. Vulnerabilitatea este putere.

Eu cred că televiziunea, ca şi alte medii, este o expresie a grupului care o produce. Şi dacă în America vedem emisiuni pentru mai toate felurile de oameni, sincere şi raportate la valorile lor (bunătate, corectitudine morală, personalitate), în România vedem doar un fel de producţie raportat la valori ca “a câştiga înseamnă a fura şi a minţi mai mult decât altul” sau “fă-te că munceşti”.

Mi-e dor să văd emisiuni româneşti. Aş vrea să mai văd şi români, să iau pulsul adevăraţilor români.

Adevărul e că în România nici nu se munceşte mult în ceea ce înseamnă televiziune. Din experienţa mea, pot să spun că cei ce lucrează în acest mediu nu sunt interesaţi de a face ceva bine produs. Din păcate.

Sunt sigur că lucrurile se pot schimba. Însă cu o floare nu se face primăvară. Mai sunt multe de spus. Până atunci, o să continui să urmăresc ce îmi place, unul din avantajele de a trăi într-o lume din ce în ce mai mică şi în acelaşi timp din ce în ce mai mare.

 

About Iosif

CD Iosif Trif takes interest in developing creative works as well as studying the impact works of art and cultural products have on people at both a personal and group level.

Discussion

No comments yet.

Discussions & Opinions

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 118 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2016 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.
%d bloggers like this: