article
Editor`s Letters, Messages Mesaje

În limita Bucureștilor

Faptul că voi sta doi ani în București a fost un lucru destul de greu de digerat la început care la sfârșitul perioadei m-a lăsat atât cu un gust amar cât și cu nostalgii ale unei lumi unice.

Bucureștii sunt într-adevăr capitala României, în sensul tare al cuvântului. În București, sunt concentrate toate contrastele care compun România de azi, de ieri și de alaltăieri: pe deoparte, o mahala, o dezorganizare completă și o mulțime de oameni agitați gratuit, iar pe de altă parte, o lume culturală. La fel ca în România (simbolică), în București nu prea există spații deschise pentru o viață citadină publică. Bucureștii nu au un centru, așa cum la Paris este zona din jurul turnului Eiffel sau la Viena Stephansplatz. Bucureștii sunt pur și simplu o mulțime de străzi încurcate mai ceva ca… nu știu ca ce.

Aceasta a fost una din primele mele observații legate de capitală, și anume, că aici, dacă vrei să stai undeva, ai face bine să scoți și niște bani. Din păcate, acest oraș nu este deținut de locuitori, așa cum este obișnuit.

Aici, majoritatea oamenilor se deplasează cu mașina, ceea ce face ca traficul să fie în permanență aglomerat, iar pe stradă sunt doar cei ce nu merg cu mașina sau cu metroul, și care, de obicei, se deplasează pe distanțe mici.

Vorbind de spații publice, trebuie să spun că în București nu există spații verzi. Cel puțin în zona în care am fost eu, adică între zona centrală-centrul vechi- Grozăvești-Unirii, nu există aproape niciun parc în adevăratul sens al cuvântului, sau cel puțin o piațetă. Mai mult, din cauza faptului că pe străzi nu prea sunt copaci, orașul este extrem de gălăgios și obositor.

Aceste inconveniente pălesc complet în comparație cu adevăratele boli ale orașului, și anume oamenii străzii. Centrul Bucureștiilor cel puțin, este plin de oameni care au mare nevoie de ajutor, de oameni care dorm pe stradă și care cerșesc. Mergând pe stradă, vezi mulți oameni care au nevoie de ajutor.Acest lucru mă deprimă destul de mult. Mi se pare că este o situație care se poate gestiona, mai ales cu atâtea biserici în zonă, care, bănuiesc, strâng mulți bani pentru săraci.

Pe lângă aceste probleme, capitala României este un fel de oraș care pare că se desființează mai degrabă decât să pară că se dezvoltă pentru secolul 21. Casele sunt stricate, blocurile vechi, planificarea urbană inexistentă și mizeria… murdară.

În mod ciudat, acest aspect al orașului-capitală nu este însă singular, el este în contrast cu partea mai decentă a orașului. Zona de pe la Calea Victoriei este într-adevăr decentă, cu Ateneul, magazine drăguțe și restaurante cochete și încearcă să contrabalanseze, nereușind, mizeria.

Vorbind de aspecte pozitive, pe lângă acestă zonă, mai există și Centrul Vechi, în care sunt multe restaurante și localuri scumpe și destul de frumoase.

Aceste contraste fac din București să fie un oraș care pare să fie o reflexie a unei metropole sud-americane, în care haosul domină într-un decor extravagant.

Dar Bucureștii sunt altfel. Aici, oamenii oscilează între a fi extrem de zăpăciți sau extrem de concentrați. Acest oraș, care este probabil cel mai scump oraș din România și unul din cele mai scumpe orașe din Europa de Sud-Est, este o confluență interesantă, dar deprimantă cultural între Europa de Est și Balcani.

Casele sunt decorate în ceea ce eu numesc stil post-comunist, în care mobila veche încă mai este folosită, dar care există alături de aparatură ultra-modernă, oamenii au mereu de trecut prin probleme ce nu ar trebui să le aibă, cum ar fi instalațiile proaste ce cauzează pierderi de bani, iar comunitățile par a fi compuse din oameni care nu sunt nici prea apropiați, nici prea distanți, parcă toți s-ar ghida după zicala ține-ți prietenii aproape, dar dușmanii și mai aproape.

Putem spune că Bucureștii reprezintă mentalul României: vor să fie parte din modernitate, dar fac tot posibilul pentru a se opune acesteia, vor să fie autentici, dar frica de ce ar vedea îi împiedică să se privească.

Trecând peste toate aspectele negative, pot să spun că experiențele mele din București au fost extrem de diverse: am cunoscut oameni pe care aș dori să îi mai văd și care mi-ar plăcea să fie parte din viața mea, dar faptul că a fost o experiență relativ scurtă și faptul că eu sunt un om ce se mișcă greu, am rămas mai mult cu dorințe de a dezvolta ce am început în București decât cu dorința de a retrăi ce am făcut deja. În afară de faptul că am învățat multe la facultățile de istorie și filosofie unde am avut cursuri, am învățat foarte multe despre diferite moduri de viață, despre multe concepții despre lume și despre faptul că lumea este într-adevăr diversă. Bucureștii nu mi-au deschis numai un drum din punct de vedere mental, pe care în acest moment nu m-am hotărât dacă să îl urmez sau nu, dar mi-au deschis și o cale socială pe care nu cred că o voi lua, dar pe care o voi urmări din calea pe care doresc să mi-o creez în paralel.

About Iosif

CD Iosif Trif takes interest in developing creative works as well as studying the impact works of art and cultural products have on people at both a personal and group level.

Discussion

No comments yet.

Discussions & Opinions

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 118 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2016 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.
%d bloggers like this: