Interviu Revista Zeit

Interviu pentru revista on-line de cultură Zeit, numărul din august 2013.

Comentariul editorului:

Interviul cu domnul Iosif Trif, în care a consemnat Elisaveta Drăghici, este o lecţie a artei fotografice, în viziunea unui om pentru care imaginea imortalizată pe hârtie este o experienţă unică, care se perfecţionează încontinuu. Pentru Iosif Trif, arta fotografierii nu are secrete, numai că, subiecţii vii (oamenii), reprezintă încă un mister pentru dumnealui, deoarece majoritatea nu vor să fie fotografiaţi, din motive diferite, iar în acest caz, pentru autorul artei fotografice o asemenea situaţie reprezintă o provocare. Spre deosebire de oameni, natura este deschisă, mereu pregătită să pozeze în diferite ipostaze, fără niciun fel de reţinere, fiind conştientă de frumuseţea ei. Iosif Trif a studiat şi teatrul, iar cele două arte se completează reciproc, într-un mod special, mai ales că este interesant să vezi aceleaşi fiinţe pe scenă, fiind vesele sau triste, ori să le admiri înfăţişarea într-o fotografie, dintr-un anumit unghi, din care nu poţi înţelege exact sentimentele ce le-au animat sufletul în momentul în care au fost surprinse de ochiul vigilent al aparatului foto.

Cătălin Moldoveanu

 

FOTOGRAFIA CA ARTĂ ÎN VIZIUNEA ŞI ACTIVITATEA LUI IOSIF TRIF

Pe Iosif Trif l-am întâlnit la Brașov, văzându-i fotografiile expuse, în luna iunie, la ceainăria Ceai et caetera și am vorbit îndelung despre fotografie. Am vorbit despre acțiunea de a face fotografii, atât de la îndemână oricui – ca instantanee menite să reamintească peste timp, dar și despre fotografie ca artă și despre puterea ei de a transmite mesaje prin imaginile surprinse. Despre Iosif Trif am aflat mai multe citindu-i textele de pe blogul personal, iar despre activitatea sa am aflat și mai multe în interviul pe care mi l-a acordat. L-am bombardat cu întrebări și am primit răspunsuri despre arta fotografică.
Domnule Iosif Trif, de ce ați ales fotografia ca activitate ?
Fotografiatul  a fost o preocupare a mea încă din copilărie și poate de aceea îmi este foarte greu să spun acum de ce.  A fost un timp o preocupare, conștient că îmi plăcea lucrul acesta dar inconștient că este un domeniu în care se poate activa full time. Vedeam  fotografia, televiziunea ca date de undeva. Eram mic. Apoi mi-am dat seama că și eu pot să fac fotografie sau film, ca aceasta lume îmi devine și mie accesibilă  și atunci s-a schimbat ceva. Am realizat că pot înregistra timpul la modul acela mai concret.
Pasiunea mea pentru artele dramatice și vizuale m-a determinat să dau la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj, secția Cinematografie, Fotografie și Media, unde am reușit să intru și de unde mi-am luat licența de curând. Mi-a luat mult timp să îmi dau seama care sunt subtilitățile acestui domeniu. Descoperind tot mai multe am devenit tot mai pasionat de ce înseamnă arta, media și relația acestora cu oamenii. E greu de trecut de la o pasiune doar pentru că la o pasiune motivată, dar cred că merită efortul. Știu însă că mai am multe de învățat, dar cred că în artă și în viață, în general, nu prea te oprești din învățat.
Ce este fotografia pentru dumneavoastră, ce loc ocupă ea în viața oamenilor?
Fotografia are până la urmă un rol dublu, fiind o tehnologie și o artă nouă. Tehnologia e nouă și arta e și mai nouă. Spun lucrul acesta pentru că la început s-a considerat că niciodată fotografia nu o să aibă alt rol decât de a documenta. Fotografiem o clădire ca apoi, după ce o demolăm, să știm cum arăta. După aceea oamenii și-au dat seama că se pot face mai multe. Dar părarea mea este că într-un fel putem să combinăm elementele acestea două: de a documenta dar și de a transmite un lucru cât se poate de universal. Eu am mai avut o expoziție și titlul era Trecutul viitorului. Am fost fascinat  de ideea asta de trecut și de viitor, a fost un fel de reacție a mea la faptul că acum e un trend, o modă, de a poza lucruri vechi și de a ignora lucrurile noi. Și atunci, gândul meu a fost legat de lucrurile vechi, că sunt vechi dar se raportează la alte lucruri noi. Este atât de elementar, numai că toată lumea încearcă să  elimine unele aspecte noi. Rar se fotografiază telefoane mobile noi, mulți fac poze cu raftul de cărți vechi al bunicii, de exemplu, dar într-un fel trebuie adăugată componenta în care a fost facută fotografia, faptul că a fost făcută în 2013. Adică, dacă a fost făcută în 2013 de ce să ne facem că nu a fost făcută în acest an? Acum când ne uitam la poze vechi zicem Ce tare era mașina aceea! , dubița hippy din anii 60. Pentru ei atunci a fost un lucru nou și faptul că ei n-au ignorat să o fotografieze ne-a dat nouă acum posibilitatea să ne gândim la cum era viața atunci.
Eu cred că trebuie să redai contextul în care a fost făcută fotografia. Contextul e ca un fel de înveliș și esența e ceea ce am fotografiat de fapt acolo. Adică am fotografiat un sentiment, o senzație – e ca un sâmbure, ca un  miez și  contextul e ca un înveliș – în ce circumstanțe s-a întâmplat, ce a determinat acel eveniment.
Cum ați vrea să valorificați această pasiune de mic copil? V-ați pregătit, dar mai departe, ce vreți să faceți cu tot ce ați strâns până acum ca fotograf. Devine o activitate pentru a câștiga bani, este mai mult de atât, fiind o pasiune o transformați într-o modalitate de a exprima ceva lumii ?
Cred că foarte puțini oameni vor răspunde: e clar biletul meu spre a câștiga bani. Nu cred că sunt trei oameni în lumea asta  care să zică lucrul acesta. Așa că, evident, pentru mine e mai mult ceva pe care îl fac pentru că vreau eu, vreau să transmit ceva. Mereu sunt lucruri noi, care se transformă  sau lucruri care au nevoie să fie reamintite. Faptul că mereu se întâmplă ceva nou, într-un contex nou duce la lucruri noi de zis. Desigur multe experiențe nu le-am împărtășit, tehologia s-a schimbat, situația noastră economică și socială s-a schimbat.
Ați făcut actorie. Se leagă actoria cu fotografia? Vă ajută actoria, faptul că explorați interiorul uman (prin adoptarea diferitelor roluri) să surprindeți ”ceva” emoțional într-o fotografie?
Cred că există clar o legătură între teatru și fotografie în sensul că teatrul este văzut foarte mult ca o operă dramatică, dar este de fapt și o operă vizuală, pentru că de fapt noi ne uităm la ceva și aceasta  transformă teatrul într-o artă vizuală. Un lucru foarte interesant de studiat este imaginea omului pe scenă comparată cu cea a omului în fotografie. Aici e interesant că legătura este într-un fel și diferența, că până la urmă eu în fotografie pot să aleg un unghi pentru a fotografia ceva, dar în teatru nu pot, în teatru pot numai să văd omul și faptul că omul este expresiv prin ceea ce face, că este deschis sau închis. Este tot o expresie și o experiență vizuală.
Când faceți fotografii ? Aveți aparatul la dumneavoastră mereu sau vă stabiliți să faceți fotografii într-un anumit moment?
Uneori mă plimb cu scopul de a face fotografii. Eu nu sunt așa de mult adeptul instantaneelor, a instantaneelor negândite, ca să zic așa. Când îmi cere cineva să-i fac o poză  mă gândesc înainte cum aș vrea să-l pozez, dar vreau să surprind și o spontaneitate într-un fel calculată, adică vreau să-l surprind într-un context, pentru că altfel faci instantanee propriu-zise și totul devine doar o amintire a faptului că am fost acolo și că s-a întâmplat, devine o dovadă a prezenței cuiva într-un anumit loc. De aceea trebuie să mă gândesc la ceea ce vreau să fac, dacă vreau să fac poze cu omul acesta, cu obiectul acesta, cum vreau să le fac și de ce vreau să iasă așa. Desigur, de multe ori fac poze în contexte nepregătite, nu am ceva împotriva acestui fel de a fotografia, iar ceea ce îmi place când fac asta este că trebuie să iau repede decizii.
Ce vă place mai mult să fotografiați, oameni sau natură?
Cam tuturor le place să fotografieze oameni. Într-un fel sunt fascinat și eu de oameni, numai că fotografiez oamenii mult-mult mai greu și cel puțin eu am avut unele experiențe ciudate cu oameni. Oamenii sunt foarte reticenți  să fie fotografiați, mie așa mi se pare, nu vor să fie fotografiați, refuză.  Am făcut un experiment în facultate – ni s-a zis să mergem pe stradă să fotografiem sau să facem poze la cunoscuți. Eu eram nou la Cluj și nu știam pe nimeni, nici pe colegi nu-i cunoșteam prea bine. Mi s-a zis să merg pe stradă și să cer voie oamenilor să-i fotografiez. A mers cum a mers, însă am avut oameni care s-au pozat cu capul plecat. N-am înțeles atunci de ce m-au lăsat să fac o poză dacă nu vor să li se vadă chipul. Desigur că îmi place să fotografiez și natura, dar acolo e altceva. Natura este deschisă, iar mulți oameni nu mi se pare că sunt atât de deschiși, cu mine, cel puțin.
Eu cred că sociologic este foarte interesant de studiat cum reacționează oamenii în fața unui aparat de fotografiat.
Da, este o experiență foarte bună, numai că genul acesta de oameni,  care nu vor să pozeze  îmi par mai puțin interesanți decât cei care vor să pozeze. Începi să te întrebi de ce vor să fie fotografiați. În cazul celălalt, al oamenilor care nu vor să fie pozați, te întrebi de ce oamenii sunt închiși. Înțeleg faptul că nu vor să iasă prost. Înțeleg că sunt foarte mulți oameni care se gândesc că le vei folosi imaginea în cine știe ce scop malefic pe internet. Altora nu le place să pozeze pentru că au o părere proastă față de contextul lor sau față de cum arată. Și tocmai asta este interesant. E mult mai interesant de fotografiat o cameră care este dezordonată, cu lucrurile aruncate, decât o cameră ordonată, aranjată special pentru fotografie. Fotografia înseamnă capturarea imaginii și interesant este cum unii oamenii vor cu toată disperarea să rămână într-un anumit fel într-o fotografie.
Cum s-a realizat expoziția recentă ”Lumea pentru începători”?
Am ales ca temă casa. Casa este pasul următor după ce ți-ai dat seama că exiști într-un context, pentru că acasă începe totul, casa este primul spațiu în care trăim, în care ne formăm. Mi se pare nepotrivit să încep să vorbesc despre lucruri care sunt prea departe de mine. Am văzut oameni încercând să facă tot felul de lucruri extrem de departe de ei și nu stiau cum să o facă. De aceea mi se pare foarte important să poți să vorbești despre lumea din jurul tău. Cred că trebuie să o luăm așa cum e, așa cum știința a cercetat întâi lumea mare, ca apoi să meargă spre atom, așa trebuie și fotograful să cunoască întâi lumea exterioară, ca apoi să meargă spre interior, spre suflet. Așa mi se pare mie, că mai întâi trebuie să înțelegi lumea de afară, din proxima ta apropiere, să înțelegi casa și valoarea simbolică a ei. Expoziția mea are fotografii din toate anotimpurile și într-un mod sau altul redau ideea  de căldură. Am surprins cam toate contextele:  zi, noapte, lumina, umbra; într-un fel sau altul cam totul este acolo.
Dacă ne referim la tehnică eu am încercat să trec de ceva foarte plat, lipsit de volum și foarte evident. De foarte multe ori se dă o rețetă de cum trebuie făcută o fotografie și am întâlnit de multe ori pe câte cineva care zicea că, dacă setezi aparatul la anumiți parametri și pozezi, vei obține o fotografie serioasă, pentru că așa se face. Mi se pare stupid să se dea o reteță pentru fotografiat.
E prost gândit faptul că se  oferă ca artă o fotografie realizată pe o formulă matematică și cred că asta nu încurajează foarte mult arta. Mie mi-a placut foarte mult să încerc, să descopăr ceva. Am improvizat un filtru, am combinat tehnici și nu am procesat aproape deloc imaginile.
Ce simțiți când faceți fotografii?
Simt stres. Până când mi se limpezește ideea. Am o idee, încerc să o transpun, uneori văd că nu-mi iese. E groaznic și după aceea. Însă, în final, iese și mă simt mult mai bine. E liniștitor când nu sunt constrâns de rezultat. Mie nu-mi place ideea de a trebui, m-am întâlnit foarte des cu acest trebuie și nu-mi place deloc. Mai ales în domeniul artistic, să spui că trebuie să faci așa ca să iasă bine; cred că este nerecomandat ca cineva să-i dicteze altcuiva cum să se exprime, ce să perceapă și ce să simtă.
Care sunt proiectele viitoare de fotografie?
Aș vrea să mai fac o expoziție, dar nu cred că foarte curând. Nu sunt genul care să scoată fotografii și să le expună oricum. Trebuie să-mi fie clar ce aleg să fotografiez, să le revăd, să analizez sensul pe care îl au pentru mine și ce sens au pentru alții. Vreau să fac fotografii care să zică ceva și altora, pentru cât mai mulți, să fie cât mai acceptate.
E interesant de văzut pe termen lung încotro se îndreaptă ideea de fotografie, în sensul că în ultimii 10 ani am văzut așa o transformare mare, iar proiectele mele pot să fie definite de evoluția fotografiei. Simbolul de face o fotografie s-a schimbat de la fotografiatul cu aparat foto, cu tefelonul și apoi cu tableta. Într-un fel faptul că fotografierea s-a schimbat ca tehnologie a schimbat și viziunea întregii omeniri față de fotografie. În primul rând s-a desacralizat imaginea. Inițial, imaginea avea rolul de a sacraliza și era un rol primordial. Pictura era singurul mod prin care puteai să cunoști pe cineva din trecut sau din lumea mare. Ulterior a apărut fotografia și omul avea două fotografii în toată viața și acestea aveau o valoare extrem de importantă pentru el. Astăzi, aproape oricine poate să facă mii de poze. Noi trebuie să descoperim, cred eu, valoarea în contextul acestei tehnologii, în care poți să faci mii de poze. Cultura noastră vizuală s-a schimbat. În acest contex, cred că ar trebui să re-învățăm să discernem între un lucru de valoare și un lucru de mai mică valoare și să creăm valoare.
a consemnat, Elisaveta Drăghici

Discussion

No comments yet.

Discussions & Opinions

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 118 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2016 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.
%d bloggers like this: