archives

Bucharest

This tag is associated with 9 posts

B Window

IMG_5791

My window in Bucharest

Bucharest, Romania

December 2013

Advertisements

From the Train

Seen from the train from Bucharest to Brasov,

Romania

April 2014

 

Academica Nervosa

University is great, but sometimes it goes berserk!

May / June 2015 @ University of Bucharest

Communist Bloc Party

In April 2015, there was a tour of Bucharest going on outside the bloc in which I lived. I took a look outside. Right as I was looking at the group, the man leading the group said “and here, you can see a communist bloc.”

At that point, everybody turned and looked at the building, and more specifically at me, as I was in the window. Right then, I snapped a picture of the group with my tablet.

Here it is.

I did not know I lived in a communist landmark. It’s interesting how marketing works and how you can turn a regular building into a touristic sight.

Communism

I usually don’t enjoy photographs that have a before story (and mostly and after one too), because I think the photograph itself should tell the story, but I think in this case, it does work.

Târgul de sărbători din București (și nu numai)

De ceva vreme încoace, în România an după an se organizează târguri de Crăciun care în general își deschid porțile odată cu sărbătoarea de Moș Nicolae. Cred că majoritatea orașelor mari organizează așa ceva, mai ales cele în care influența occidentală este mai mare. Nu știu dacă mai demult se făcea așa ceva. Când spun mai demult mă refer la anii comuniști ai României.

Înainte de a organiza aceste târguri se punea un brad și se împodobea, iar uneori podoabele erau tematice, având ca temă elemente gen Orange, sau dialog cum se numea atunci. Era un lucru interesant pentru o țară care nu mai văzuse capitalism.

Oricum, târgurile de influență germană sunt acum ceva destul de comun și aprinderea luminilor strânge o mulțime de oameni. Nu cred că am fost vreodată la o astfel de aprindere de lumini, dar am văzut luminile după ce s-au aprins. Din păcate, luminile nu numai că par a fi mai slabe în fiecare an în Brașov, ci par a fi reciclate. Parcă nu este complet.

Anul acesta însă, fiind la București, am apucat să văd luminile din capitală înainte de a le vedea pe cele din orașul de la poalele Tâmpei, pe care nu le-am văzut încă. Am fost destul de neplăcut surprins de iluminatul din Bucureși. ca și în Brașov, parcă cineva a luat o mulțime de șiruri luminoase și le-a aruncat peste tot ca un năvod. Parcă mă așteptam să văd un design. E bine că e mai lumină pe stradă, dar conceptul lipsește cu desăvârșire.

Apoi este târgul de iarnă sau cum se numește. Am fost și eu pe la cel din București și nu mă pot hotărâ ce cred despre el. Asta pentru că nu este dus până la capăt. Este ceva văzut prin Austria și Germania și imitat atât cât se poate.

Chiar înainte de începerea vacanței am avut un curs la facultate, la care am discutat despre cum japonezii au preluat formele artei chinezești dar nu le-a ieșit la fel de bine pentru că nu au preluat și conținutul mental, filosofic dacă vreți. Arta japoneză a căpătat valoare și finețe abia când a fost îmbibată în gândire și mentalitate japoneză. Mi se pare că același lucru se întâmplă și aici. Românii ar trebui să își deschidă mintea colectivă și să proiecteze ce e în ea în tot ceea ce fac, nu numai în târguri de Crăciun. Atunci totul se va completa și va căpăta volumul de care are nevoie.

Eu cred că românii, atât în cultură și artă cât și în orice alt domeniu ar avea de câștigat dacă ar fi true to themselves. Nu e nimic grești în a avea modele, dar să încerci să imiți cu disperare ceva parcă nu e așa… autentic. După părerea mea, autenticitatea este o valoare pe care eu o consider primordială și pe care încerc să o utilizez ca și principiu estetic.

Am fost de două ori pe la târg: odată după ce am căutat un magazin Orange vreo oră, și odată într-o seară, însă am cam uitat contextul. Am făcut niște poze și sunt curios să aud ce crede lumea despre târgurile de Crăciun din România.

Iosif

De 1 decembrie la Bucuresti

Candelabru CPRomânia are ca zi națională data de 1 decembrie, sărbătorită după 1 decembrie 1918. De obicei se pregătesc parade și spectacole și se organizează tot felul de evenimente. Dat fiind că am fost în București anul acesta de 1decembrie, am decis să nu mă duc la paradă, cu toate că am înțeles că a fost foarte scumpă și bănuiesc că elaborată, ci la unul din simbolurile României, Casa Poporului.

De obicei, în Brașov festivitățile sunt mult mai mici și lumea petrece ziua națională în casă.

Am decis să merg în București la Casa Poporului, o clădire începută dar nu și finalizată de Ceaușescu și care este incontestabil cea mai mare construcție din România. Se spune că această clădire este atâta de mare încât se vede și de pe lună, dar nu știu dacă sunt prea mulți oameni care să poată să confirme 100% acest lucru. Nu știu dacă aș fi de acord să mă duc să văd.

Ei bine, despre Casa Poporului sau Palatul Parlamentului nu sunt multe de zis, pe câte sunt de arătat. Este făcută numai cu materiale din România și chiar dacă la început nu te impresionează, o va face curând. Sălile sunt absolut fascinante și deja m-am gândit cum aș împărți spațiul dacă aș locui acolo.

Am vizitat sala de plen a Camerei Deputaților (sau ceva cu deputați oricum) și încă niște săli din jur, la fel de frumoase. Apoi am văzut o expoziție oranizată de căile ferate chineze, pentru a avea o experiență destul de comunistă overall. Nu știu dacă Partidul Comunist din China seamănă cu ceea ce era PCR în România, dar astea toate sunt destul de departe de mine.

Am mai văzut și cu altă ocazie Casa Poporului, și de data aceasta nu mi-a plăcut mai puțin.

Cu toate că am stat mult la coadă, nu a fost un dezastru dat fiind că a fost bine organizat și păzit, așa că s-a evitat haosul pe care îl anticipam.

Este interesant cum România a trecut de la o Zi Națională de vară la una care ne adaugă o zi liberă în decembrie.

Eu sper, dacă ar fi să fac o urare României, că lucrurile vor începe să se clarifice și pentru țara noastră, sau cel puțin să se diversifice… nu știu exact. Este destul de greu să urezi ceva unei țări, e totuși o țară, iar țara e compusă din oameni, fiecare cu aportul și cu acțiunile și emoțiile sale.

Pe curând,

I

 

Speak No Evil

Oraşul Bucureşti e o capitală europeană foarte diferită de alte capitale europene pe care le-am văzut. Şi anume, pentru că nu pare să aibă un centru. E un oraş destul de îmbârligat, ceea ce nu e un lucru aşa rău cum pare pentru cineva obişnuit cu o zonă organizată, dar Bucureştiul parcă nu are cel centru în care să se poată opri turistul să contemple măreţia oraşului lui Bucur. E un oraş în care sau intri undeva, sau te mişti pe stradă. Nu există un spaţiu non-parc în care să te poţi odihni după o cursă aglomerată într-un autobuz blocat în trafic. Stai o secundă, tocmai am descoperit că această metropolă seamănă cu alte capitale europene.

Mi se pare foarte interesant cum cade lumina de la iluminatul public pe aceasta biserca in renovare. Ma intreb daca este gandit intentionat sau intamplare.

Mi se pare foarte interesant cum cade lumina de la iluminatul public pe aceasta biserca in renovare. Ma intreb daca este gandit intentionat sau intamplare.

E de înţeles de ce Bucureştiul e dezastrul urbanistic care e: o ţară care e obişnuită cu oraşe mici cu o stradă principală va avea probleme să organizeze o metropolă aşa mare şi în continuă expansiune cum este Bucureştiul. Am mers prin oraş şi mă tot gândesc cât de fascinant trebuie să fi fost totul când era nou. Eu locuiesc la etajul patru într-un bloc cu zece etaje în care spiritul comunismului dâmboviţean este extrem de prezent. Blocul e ca o scenă din filmul “Midnight in Paris”, doar că nu ajungi într-o epocă de aur a Parisului, ci într-o pseudo, nu, epocă de aur a Bucureştiului. Cât de uimitoare trebuie să fi fost toate aceste blocuri când au fost noi. Cred că oamenii din vremurile acelea rămâneau fără suflare la vederea şi contemplarea lor. Cred că Bucureştiul ar trebui să facă ceva ca să îşi recucerească cetăţenii, vizitatorii şi să îi facă pe cei ce nu l-au vizitat să vrea să vină să vadă ce se găseşte aici. Sunt multe lucruri minunate în Bucureşti, dar sunt şi multe fascinante să zicem, ca să nu vorbim urât.

A început să se construiască şi aici o circumstanţă, un mediu, aşa cum s-a construit şi la Cluj încet. Locurile cheie pentru mine deocamdată nu sunt decât Universitatea, Facultatea de Istorie,Carrefour-ul din Piaţa Unirii dacă nu greşesc, supermarketul de lângă Filosofie, blocul şi camera mea, şi în general centrul pe care l-am văzut în mare de câteva ori. E dubios cum în centrul istoric nu am găsit mare lucru istoric, decât Hanul lui Manuc, dar nu sunt sigur nici de acela că e autentic. Sunt curios cum arată Bucureştiul pentru un turist.

În zilele noastre sunt foarte multe detalii care mi se pare că se vor pierde în timp şi care însă au compus o mare parte din cultura modernă. Printre ele sunt săpunurile şi în general produsele ieftine, faptul că am văzut o babuşca care plătise pe un domn să îi cureţe pantofii, referinţele oamenilor pe care de multe ori nu le înţelegem, şi alte elemente.

 

Masteratul pe care îl urmez se arată destul de interesant. Am învăţat despre ideologia politică integrată în “Columna Traiana” la cursul de Principii Estetice, Iconografie şi Iconologice În Arta Şi Arhitectura Romei Antice, am învăţat despre cum se obţinea un vas în China la cursul legat de extremul orient, am discutat despre iconoclasm şi la cursul de “Istorie Şi Imaginar În Artă” am aprofundat semiotica şi istoria socială. La început eram chiar obosit la sfârşitul unui curs, şi poate asta împreună cu alte cauze au contribuit la probleme legate de vedere şi ochi, numai că încerc să le ţin sub control.

În mare, Bucureştiul după puţin timp de stat aici e un oraş care se bazează foarte mult pe trecut şi în care găseşti multe tipuri de oameni şi de existenţe, un lucru găsit destul de rar în România. Ar trebui ca acestea să fie mai diverse şi atunci am putea să ne îndreptăm spre o capitală care să însumeze o Românie în miniatură.

Going To Bucharest

Acum un an terminasem facultatea şi mă pregăteam să îmi cunosc colegii de la masteratul de Inovare Culturală din Braşov. Acum, după un an, mă pregătesc de cam acelaşi lucru. Cu vreo două săptămâni în urmă am intrat la un program de masterat numit “Istoria Artei şi Filosofia Culturii”. Am făcut o lucrare pe care am prezentat-o la admitere şi am intrat printre primii.E greu să mă gândesc ce mă aşteaptă acolo. Nu îmi fac speranţe, cu toate că nu pot să nu mă gânesc la tot felul de aspecte. E groaznic de ciudat să mă gândesc că o să stau pe la Bucureşti. Vom vedea în funcţie de orar. Oricum, până atunci a fost nevoie să mă duc să mă înscriu şi aşa mai departe. Nu am petrecut mai mult de câteva ore consecutiv şi deja am început să-mi creez bula de retragere. Haha. Adică, Bucureştiul e un oraş extrem de dezorganizat şi nedemn de o capitală, aşa că am încercat să caut locuri şi lucruri care să fie plăcute. Aşa că m-am plimbat pe la Ateneu, pe la magazine de haine deosebite, Gucci şi Aramni şi în alte locuri în care aerul pare mai curat. Am făcut şi nişte poze în scurta mea excursie de o zi pe care vreau să le încarc aici. Bănuiesc că o să vină mai multe pe viitor, nu?

Iosif

All the posts: Capital closed for renovations: Please come back in 20 years

In 2008,  during the month of february and march, I shared my views on Romania`s capital, Bucharest. By that time I had to go there a lot, with “business”.

1st february 08

However, today I must leave to Bucharest, and guess what! Continue reading

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 128 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2017 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.