archives

Craciun

This tag is associated with 7 posts

Târgul de sărbători din București (și nu numai)

De ceva vreme încoace, în România an după an se organizează târguri de Crăciun care în general își deschid porțile odată cu sărbătoarea de Moș Nicolae. Cred că majoritatea orașelor mari organizează așa ceva, mai ales cele în care influența occidentală este mai mare. Nu știu dacă mai demult se făcea așa ceva. Când spun mai demult mă refer la anii comuniști ai României.

Înainte de a organiza aceste târguri se punea un brad și se împodobea, iar uneori podoabele erau tematice, având ca temă elemente gen Orange, sau dialog cum se numea atunci. Era un lucru interesant pentru o țară care nu mai văzuse capitalism.

Oricum, târgurile de influență germană sunt acum ceva destul de comun și aprinderea luminilor strânge o mulțime de oameni. Nu cred că am fost vreodată la o astfel de aprindere de lumini, dar am văzut luminile după ce s-au aprins. Din păcate, luminile nu numai că par a fi mai slabe în fiecare an în Brașov, ci par a fi reciclate. Parcă nu este complet.

Anul acesta însă, fiind la București, am apucat să văd luminile din capitală înainte de a le vedea pe cele din orașul de la poalele Tâmpei, pe care nu le-am văzut încă. Am fost destul de neplăcut surprins de iluminatul din Bucureși. ca și în Brașov, parcă cineva a luat o mulțime de șiruri luminoase și le-a aruncat peste tot ca un năvod. Parcă mă așteptam să văd un design. E bine că e mai lumină pe stradă, dar conceptul lipsește cu desăvârșire.

Apoi este târgul de iarnă sau cum se numește. Am fost și eu pe la cel din București și nu mă pot hotărâ ce cred despre el. Asta pentru că nu este dus până la capăt. Este ceva văzut prin Austria și Germania și imitat atât cât se poate.

Chiar înainte de începerea vacanței am avut un curs la facultate, la care am discutat despre cum japonezii au preluat formele artei chinezești dar nu le-a ieșit la fel de bine pentru că nu au preluat și conținutul mental, filosofic dacă vreți. Arta japoneză a căpătat valoare și finețe abia când a fost îmbibată în gândire și mentalitate japoneză. Mi se pare că același lucru se întâmplă și aici. Românii ar trebui să își deschidă mintea colectivă și să proiecteze ce e în ea în tot ceea ce fac, nu numai în târguri de Crăciun. Atunci totul se va completa și va căpăta volumul de care are nevoie.

Eu cred că românii, atât în cultură și artă cât și în orice alt domeniu ar avea de câștigat dacă ar fi true to themselves. Nu e nimic grești în a avea modele, dar să încerci să imiți cu disperare ceva parcă nu e așa… autentic. După părerea mea, autenticitatea este o valoare pe care eu o consider primordială și pe care încerc să o utilizez ca și principiu estetic.

Am fost de două ori pe la târg: odată după ce am căutat un magazin Orange vreo oră, și odată într-o seară, însă am cam uitat contextul. Am făcut niște poze și sunt curios să aud ce crede lumea despre târgurile de Crăciun din România.

Iosif

Jurnal de Bucureşti: Apus de Toamnă

Toamna la Bucureşti

Când începe să fie mai frig şi să se usuce copacii ştii că se apropie iarna. Anul universitar este deja la mijlocul semestrului întâi şi mi se pare ciudat că în acelaşi timp pare că a trecut foarte puţin şi foarte mult timp. Mi-am învăţat unii colegi şi acum ştiu să le spun pe nume şi mi se pare că e o grupă foarte diferită de cea în care am fost în facultate. Cred că e prea repede să mă pronunţ.

Pot să spun totuşi că tot nu mi-am extins orizontul prin Bucureşti, şi nu ştiu cum şi dacă o să ajung să o fac. Sunt aşa ocupat tot timpul, încât nu mai prind prea mult timp să descopăr oraşul. Oare asta numesc unii oameni “explorare urbană”? Nu. Cred că explorarea urbană e atunci când treci de spaţiul cunoscut într-un spaţiu ce merită descoperit şi explorat.

 

Bilete şi cartele pentru transportul în comun

Dezavantajul Bucureştiului e că e foarte mare şi foarte întortocheat. Mereu trebuie să schimbi autobuze, metrouri şi să te descurci în acest nod. Parcă nu are un plan urbanistic. Transportul în comun e la fel de dezastru (sau de bun) ca şi în alte părţi. Partea ciudată însă, o constituie sistemul de plată pentru călătorii. În Bucureşti nu există bilete pe care le perforezi când te urci şi nici măcar bilete pe care le ştampilezi în autobuz, ci exsită cartele, ca un fel de cartele de telefon antice (adică din anul 2003) pe care le treci prin faţa unui aparat când te urci în autobuz. Problema e că nu ştii niciodată cât mai poţi să mergi cu acea cartelă. Am descoperit că acest “portofel electronic” se încarcă cu bani, nu călătorii şi că o călătorie cu autobuzul costă diferit de o călătorie cu metroul, cu toate că pentru metrou există şi cartele speciale.

Eu cred că mă descurc cu acest “portofel electronic”, nu e un dezastru, dar sunt sigur că sunt mulţi oameni care sunt cam depăşiţi. Mai ales că sunt mulţi care cred că dacă l-ai înregistrat odată, rişti să mai înregistrezi o călătorie, ceea ce nu e adevărat. Nu pricep de ce sistemul cu bilete nu era bun, dar nu mă plâng.

Transportul în comun în Bucureşi e, ca şi transportul cu maşina de altfel, destul de degeaba şi util doar pentru distanţe chiar mari. Asta pentru că traficul se mişcă aşa de prost, încât mai bine mergi pe jos. Şi, pentru a încheia capitolul despre transportul în comun, tramvaie, autobuze, metrou şi trolee (dacă există acest cuvânt), trebuie să spun că în Bucureşti, ca să mergi la aeroport îţi trebuie un bilet special, just, dar trebuie să cumperi neaparat două călătorii.

 

Vremea la câmpie

Apus Nov 2013

Vremea în Bucureşti este foarte diferită de frigul din Braşov. Cu toate că nu am stat prea mult pe aici, se pare că e mai cald, dat fiind că în jurul blocului comunist, şi totuşi spaţios în care stau, zboară liberi tot felul de pescăruşi. Bucureştiul se află în câmpie şi asta se face simţit bine de tot din punctul de vedere al climei. Câteodată bate vântul atâta de tare, încât eşti convins că te-ar putea lua pe sus. E aşa un spaţiu deschis, încât vântul bate fără jenă. Oare Bucureştiul e Windy-City-ul românesc?

Cine ştie?

Între blocurile ridicol de greoaie şi înghesuite ca sardinele, care ascund între ele biserici, oraşul începe să se pregătească de sărbători. S-a intrat în post şi municipalitatea începe să scoată din cutia cu decoraţiuni luminiţele şi beateala cu iz cât pot ei de capitalist şi să împodobească oraşul cu ele. Înţeleg că aici lansarea iluminatului de sărbători se face pe 6 decembrie, de Moş Nicolae.Până atunci mai e ceva, mai sunt câteva zile de Hanuca şi o filă de calendar de schimbat.

Mă întreb cum o să arate Bucureştiul în frenezia de Crăciun şi Anul Nou?

 

Stea de Craciun

Servus! Sărbători fericite tuturor! Mă gândeam că anul acesta de Crăciun a nins, deci s-a implinit dorinţa multor oameni. Cred că ar trebui să învăţăm din asta să apreciem când ne sunt ascultate rugăciunile şi să fim recunoscători când se întâmplă asta. Eu am făcut o fotografie cu o floare “Stea a Crăciunului” mi se pare că se numeşte, şi o poză cu o plăcintă (sau ceva) pe care am făcut-o. Citeam undeva că dacă e să scrii ceva de Crăciun, nu trebuie să o faci prea lung şi nici prea scurt: evident că nu m-a învăţat nimic adevărat, nu pot să spun decât “păi asta ştiam şi eu”. De aceea eu prefer să trimit imagini: privitorul, Continue reading

La Paşti!

Este perioada de primăvară care de cei mai mulţi oameni este asociată cu Paştele şi cu frustrările legate de vreme. Pentru cei mai mulţi sărăbătorile de primăvară înseamnă un nou motiv de a cumpăra o groază de lucruri; că doar e nevoie. Nu vreau să fiu prea critic. Sărbătorile sunt un motiv de abundenţă doar, şi de când e lumea sărbătorile se petrec ca şi “petreceri” (Azi sunt plin de idei relevante şi noi).
Vorbeam cu cineva mai demult şi discutam despre oameni care merg la biserică doar de sărbători şi ce înseamnă asta. Până la urmă, ne punem clar întrebarea, de ce să mergi dacă “mergi numai aşa”?  E slujba un eveniment social? Am văzut cu ceva vreme în urmă un vox pop realizat de “Prahova tv” unde oamenii dintr-un sat, bătrânii “profunzi”, o întrebare simplă: care e diferenţa dintre Paşte şi Crăciun? În afară de faptul că niciunul nu ştia, ceea Continue reading

Sculaţi gazdă din pătuţ

Servus dragi boieri,

Cu toate că vremea de afară aduce în loc de un săniuş bun pentru sania lui Moş Crăciun a un ţinut în care este vară, oamenii ajung împreună cu magii la capătului unui drum, unei călătorii. Ar fi ştiut ei oamenii oare, acum mai bine de două mii de ani că destinaţia aceata schimba aşa radical omenirea în următorii 2 mii de ani şi va fi începutul unei noi feţe a rasei umane.

Astfel, Crăciunul (fie că suntem de acord că a fost în decembrie sau în iunie) a schimbat modul în care oamenii percep şi se raportează la iarnă. Mii de ani, miliarde de oameni au creat obişnuinţa de a asocia Crăciunul cu iarna. Continue reading

Craciun si iarna 2009

Servus! Urări de Crăciun nu am apucat să fac pe internet înainte de Crăciun. Aşa că cu această ocazie vă urez ca sărbătorile care au trecut să vă aducă cât mai mult bine.

Craciun 08

Crăciunul este sărbătoarea care scoate o mulţime de lucruri din noi. Parcă am redescoperi o persoană uitată sau pe care o ignorăm, dar care este mereu cu noi. Alter ego. Cum s-ar zice. Eu, în fiecare an de Crcăciun încep prin a îmi aminti de lucruri pe care nu le-am trăit niciodată. Şi anume de Crăciunurile de dinainte de a mă naşte pe care le cunosc din tot felul de poveşti şi obiecte. Avem obiecte care datează de cine mai ştie când, unele cred că sunt chiar din anii 1950. Mi se pare fascinant. Cele mai multe globuri vechi nu le mai folosim, cu toate că din an în an rămân tot mai puţine. Dar mi se pare fascinant să pun în brad câteva obiecte pe care ştiu că le-au pus în alţi brazi oameni pe care eu nu îi cunosc decât din poveşti. Anul trecut am făcut un mic documentar în două părţi despre cum era Crăciunul la mine în familie demult dar nu zic de ce la ora actuală nu mai poate fi arătat. O să fac altul. Asta e partea frumoasă a Crăciunului. Că înainte sunt o mulţime de zile pe care nu vreau să le comentez acum!

Apoi, ca să rămân superficial, mai este parte cu colindele care este una din părţile mele preferate, la care însă nu pot să particip însă pentru că nu prea am voce. Aşa aş cânta toată ziua şi sincer chiar m-aş duce să colind.
Cam asta voiam să povestesc, nu o să spun adevăratele mele gânduri despre Crăciun. Poate când o să fiu mai mare.

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 128 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2017 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.