archives

festival

This tag is associated with 4 posts

Am obosit la festival

Probabil că aproape orice festival din lumea mare ar fi bucuros să beneficieze de un slogan de genul “nu încercaţi să participaţi la tot”, ca subtitlu underground. În fond, orice festival e făcut cu multe activităţi paralele pentru toate genurile de public. Astfel se face că zilele acestea la Cluj s-a desfăşurat aşa numita Galactoria, serbarea de vreo şapte zile a studenţilor din anii terminali de la facultatea mea. O idee bună, pusă în practică destul de bine. Numai că a picat în săptămâna de sesiune, în care toată lumea era agăţată în proiecte şi examene şi parcă ar fi avut anumite sentimente de ruşine să meargă toată ziua la festival. Vine vorba. Din păcate, nu poţi să ajungi la tot, ca la orice festival. Mai ales că, o altă parte proastă a festivalelor, sunt atâta de multe încât rişti să uiţi a doua zi tot ce ai văzut în prima. Aşa că m-am hotărât să merg şi la teatru, şi la film. La teatru, la o piesă de Alexa Băcanu (absolventă a facutlăţii mi se pare) a fost destul de multă lume, ceea ce a fost un lucru bun, dat fiind că spectacolul a fost chiar reuşit şi te-a ţinut interesat până la sfârşit. Apoi, la alte piese, sala a fost prea plină, au închis lumea afară. La film însă, bătea vântul. Un surprinzător unu- zero pentru teatru.

În ciuda căldurii, a doua zi la sala de teatru era din nou plin. Mors vincit Amor sau năbădăile amorului era piesa pe care venise lumea să o vadă. Şi cu toate că s-au aşteptat să fie răcoare înăuntru, n-a fost. Un spectacol de comedia dell arte chiar bun, cu toate că era un colaj de scene. E ciudat cum ne plac încă aceste personaje, chiar şi după toate formele de cultură prin care am trecut, şi lucrurile cu care ne-am obişnuit. Un pic vulgar pe alocuri, dar nu de ieşit din sală, cum se întâmplă în Braşov.
Nu am obosit, dar nici n-am îndrăznit să merg la conferinţă, după experienţe de gradul 3 prin care am trecut cu alte ocazii.
Mai sunt zile de festival, şi sper să mă mai găsesc printre publicul de teatru şi film (mai mult film ca să balansez scorul- glumesc).

Advertisements

Sighisoara: Der Wunderbaum

Amu cică era odată în Transilvania o cetate veche de pe vremea moşului, atestată prin 1280 dar locuită încă din vremuri pierdute în ceaţă. La început s-a numit Scheschpruch iar numele de Sighişoara apare în 1431. În Schäßburg se află o mulţime de clădiri care amintesc de ale vremuri, mai întunecate parcă. Poarta de intrare, Şcoala şi biserica din deal, pasajul de lemn aduc oamenii aceia din nou printre casele înghesuite ale oraşului, dând impresia că nu au plecat niciodată. Astăzi, pe lângă faptul că saşii care odată şi-au împărtăşit poveştile cu Josef Haltrich au rămas în proporţie de 2% oraşul tot înfloritor este, făcând chiar parte din patrimoniul Internaţional al UNESCO (am fost şi eu la UNESCO).

Într-una din case s-ar fi născut chiar cel mai celebru personaj tarnsilvănean, Vlad Ţepeş. În cimitirul Sighişoarei (vechi) sunt morminte atâta de vechi încât nici nu se mai poate citi anul în care au fost puse. Odată, îmi amintesc, în timpul celebrului festival Medieval, am intrat într-o casă unde se vindeau tot felul de lucruri pe care astăzi le numim “vintage”, adică ce e mai bun dintr-o epocă trecută. Acolo aveau, nu mai ştiu dacă de expus sau de vânzare, fotografii vechi de când lumea şi pământul.

Sighişoara, care are o însemnătate mare pentru mine, ajunsese un fel de loc de întors în trecut, un fel de maşină a timpului românesc. Am fost de aşa de multe ori la festival (încă de când eram mic) până s-a schimbat şi a devenit altceva decât ce fusese. Mai deosebit a fost să descopăr singura cetate încă locuită din Europa în afara valurilor de turişti. Atunci este momentul să intri în locuri închise când vin mii de oameni, să urci în turn, să faci poze şi mai ales, să vorbeşti germană.

Cerbul 2009

Eveniment: Festivalul Internaţional Cerbul..

Când: 2- 7 septembrie 2009

Unde? : Piaţa Sfatului din Braşov

Organizatori: Tvr şi oraşul Braşov

Cine?: Participanţi: Tot felul de aspiranţi la titlul de “interpret” care s-au bătut pentru patru premii oferite de un juriu compus din oameni de specialitate (vine vorba) din muzică şi televiziune, din mai multe ţări.

Spectatorii : În primul rând, oamenii veniţi în Piaţa Sfatului. Din fericire, publicul cuprinde în ultimii ani toate categoriile sociale, ceea ce este bine. Evident că cei mai mulţi vin pentru a-şi vedea idolul în recital, după concursuri. Dar prin miracolul numit “televiziune”, mulţi oameni au urmărit spectacolele de la “Cerb”.

Cum? : Pare simplu de dinafară, dar în realitate este altceva. Pe vremea când în Braşov se începe construirea scenei, organizatorii au deja gata spectacolul, îl mai repetă doar un pic, pentru a fii siguri că va ieşi cum îşi doresc. Apoi, seara lumea se adună în Piaţa Sfatului sau se uită la tv, cu toate că cele două “stări” nu se prea pot compara. E mult mai bine în Piaţa Sfatului, cu toate că rişti să îngheţi de frig sau să fii plouat bine.

Ce ne-a plăcut: Că în afară de originalitatea şi vocile concurenţilor, totul a arătat bine. Mai ştiţi că la “Cerb” s-a lansat cea care mai târziu a devenit Christina Aguillera? Mai este bun şi faptul că (mai mult sau mai puţin conştient), televiziunea publică, cea care este mereu crticată pentru programele sale, este singura care face şi transmite astfel de festivaluri, dând şanse unor oameni să se afirme, creând turism şi productivitate fără să vrea, şi oferind o mulţime de locuri de muncă, deci făcând bani care ajung tot la oameni.

Ce nu ne-a plăcut: Cum am spus mai sus, concurenţii..

Concluzia: În mod bizar, cu toate criticile, Cerbul a fost lider de audienţă în primele seri, iar în total a fost urmărit de 10 milioane de români şi mulţi alţii din alte ţări, fiind transmis şi pe alte canale paneuropene.

Şi încă una, anume că o tradiţie nu este lăsată să se ducă..

Amicii festivalurilor

DSCF1380
Comunitatea grecilor din Braşov dansează.

Braşovul se pregăteşte de festivaluri, în pliă criză economică. Trecem peste aspectul că se cheltuie bani când ar trebui economisiţi. Cu toate că încurajearea unui mod de viaţă normal este soluţia ideală pentru o işeire din criză. Asfel Watumi a fost festivalul care acaparează Braşovul zilele astea. Se pare că nu are un specific anume, cam orice implică termenul creaţie. Film, muzică, teatru şi aşa mai departe. Continue reading

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 128 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2017 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.