archives

master

This tag is associated with 6 posts

New discoveries

Gradina

 

With the end of the second semester of the first year of my master degree I think I can say that I’ve learned a lot. I took this picture back in January when I titled it “new discoveries’. There are so many things to learn out there and you know how it is: “the more I learn, the more I realize what I don’t know”.

Sometimes, learning can be hard, sometimes it is fun and sometimes the teacher can make it or break it.

I love to learn and not to learn by heart. I love to teach and to pass on all types of knowledge.

 

Iosif

 

 

Sfârşitul primului semestru

Dragii moşului, iaca că s-a terminat semestrul acesta universitar.

În semestrul acesta mi-am şi am făcut prime impresii. Probabil că urmează, aşa cum spunea Jack în 30 Rock, să fac o a doua primă impresie. Şi probabil că şi ceilalţi colegi îmi vor face o a doua primă impresie.

Din punctul de vedere al cursurilor, la început mi s-a părut că materia este foarte interesantă, dar grea. Se pare că m-am obişnuit până la urmă şi cu noul domeniu, dar şi cu noua abordare. Trebuie să recunosc că la facultatea de istorie şi la cea de filosofie, unde am eu cursuri, cursurile se desfăşoară destul de diferit faţă de cum se desfăşurau la cinematografie. Nu m-am hotărât dacă mai bine sau mai rău. Oricum, dacă nu aş fi avut baza pusă de câteva cursuri de la licenţă (în special cel de analiza imaginii şi de mass media şi politica), nu ştiu cum aş fi făcut faţă.

Mai trebuie să recunosc că ceilalţi colegi sunt foarte diferiţi faţă de colectivul de colegi din facultate. Cu excepţii de ambele părţi, overall cred că îi prefer pe cei de la masterat. Trebuie să spun că nu ştiam la ce să mă aştept când m-am înscris la masterat şi habar nu aveam ce fel de oameni mai dau la acest masterat. Sincer, nu ştiu ce vor ei şi de ce sunt ei acolo. Dar poate vom vedea. Oare îmi fac prea multe gânduri?

Chiar dacă abia a început sesiunea, deja mi-am primit prima notă şi trebuie să spun că e bună. Nu pot să anticipez cum o să se desfăşoare celelalte examene şi ce note voi lua, sau dacă mă va pica cineva sau nu. Nu pot decât să mă străduiesc.

Până atunci însă mai am multe de făcut şi de învăţat…

Jurnal de Bucureşti: Apus de Toamnă

Toamna la Bucureşti

Când începe să fie mai frig şi să se usuce copacii ştii că se apropie iarna. Anul universitar este deja la mijlocul semestrului întâi şi mi se pare ciudat că în acelaşi timp pare că a trecut foarte puţin şi foarte mult timp. Mi-am învăţat unii colegi şi acum ştiu să le spun pe nume şi mi se pare că e o grupă foarte diferită de cea în care am fost în facultate. Cred că e prea repede să mă pronunţ.

Pot să spun totuşi că tot nu mi-am extins orizontul prin Bucureşti, şi nu ştiu cum şi dacă o să ajung să o fac. Sunt aşa ocupat tot timpul, încât nu mai prind prea mult timp să descopăr oraşul. Oare asta numesc unii oameni “explorare urbană”? Nu. Cred că explorarea urbană e atunci când treci de spaţiul cunoscut într-un spaţiu ce merită descoperit şi explorat.

 

Bilete şi cartele pentru transportul în comun

Dezavantajul Bucureştiului e că e foarte mare şi foarte întortocheat. Mereu trebuie să schimbi autobuze, metrouri şi să te descurci în acest nod. Parcă nu are un plan urbanistic. Transportul în comun e la fel de dezastru (sau de bun) ca şi în alte părţi. Partea ciudată însă, o constituie sistemul de plată pentru călătorii. În Bucureşti nu există bilete pe care le perforezi când te urci şi nici măcar bilete pe care le ştampilezi în autobuz, ci exsită cartele, ca un fel de cartele de telefon antice (adică din anul 2003) pe care le treci prin faţa unui aparat când te urci în autobuz. Problema e că nu ştii niciodată cât mai poţi să mergi cu acea cartelă. Am descoperit că acest “portofel electronic” se încarcă cu bani, nu călătorii şi că o călătorie cu autobuzul costă diferit de o călătorie cu metroul, cu toate că pentru metrou există şi cartele speciale.

Eu cred că mă descurc cu acest “portofel electronic”, nu e un dezastru, dar sunt sigur că sunt mulţi oameni care sunt cam depăşiţi. Mai ales că sunt mulţi care cred că dacă l-ai înregistrat odată, rişti să mai înregistrezi o călătorie, ceea ce nu e adevărat. Nu pricep de ce sistemul cu bilete nu era bun, dar nu mă plâng.

Transportul în comun în Bucureşi e, ca şi transportul cu maşina de altfel, destul de degeaba şi util doar pentru distanţe chiar mari. Asta pentru că traficul se mişcă aşa de prost, încât mai bine mergi pe jos. Şi, pentru a încheia capitolul despre transportul în comun, tramvaie, autobuze, metrou şi trolee (dacă există acest cuvânt), trebuie să spun că în Bucureşti, ca să mergi la aeroport îţi trebuie un bilet special, just, dar trebuie să cumperi neaparat două călătorii.

 

Vremea la câmpie

Apus Nov 2013

Vremea în Bucureşti este foarte diferită de frigul din Braşov. Cu toate că nu am stat prea mult pe aici, se pare că e mai cald, dat fiind că în jurul blocului comunist, şi totuşi spaţios în care stau, zboară liberi tot felul de pescăruşi. Bucureştiul se află în câmpie şi asta se face simţit bine de tot din punctul de vedere al climei. Câteodată bate vântul atâta de tare, încât eşti convins că te-ar putea lua pe sus. E aşa un spaţiu deschis, încât vântul bate fără jenă. Oare Bucureştiul e Windy-City-ul românesc?

Cine ştie?

Între blocurile ridicol de greoaie şi înghesuite ca sardinele, care ascund între ele biserici, oraşul începe să se pregătească de sărbători. S-a intrat în post şi municipalitatea începe să scoată din cutia cu decoraţiuni luminiţele şi beateala cu iz cât pot ei de capitalist şi să împodobească oraşul cu ele. Înţeleg că aici lansarea iluminatului de sărbători se face pe 6 decembrie, de Moş Nicolae.Până atunci mai e ceva, mai sunt câteva zile de Hanuca şi o filă de calendar de schimbat.

Mă întreb cum o să arate Bucureştiul în frenezia de Crăciun şi Anul Nou?

 

Speak No Evil

Oraşul Bucureşti e o capitală europeană foarte diferită de alte capitale europene pe care le-am văzut. Şi anume, pentru că nu pare să aibă un centru. E un oraş destul de îmbârligat, ceea ce nu e un lucru aşa rău cum pare pentru cineva obişnuit cu o zonă organizată, dar Bucureştiul parcă nu are cel centru în care să se poată opri turistul să contemple măreţia oraşului lui Bucur. E un oraş în care sau intri undeva, sau te mişti pe stradă. Nu există un spaţiu non-parc în care să te poţi odihni după o cursă aglomerată într-un autobuz blocat în trafic. Stai o secundă, tocmai am descoperit că această metropolă seamănă cu alte capitale europene.

Mi se pare foarte interesant cum cade lumina de la iluminatul public pe aceasta biserca in renovare. Ma intreb daca este gandit intentionat sau intamplare.

Mi se pare foarte interesant cum cade lumina de la iluminatul public pe aceasta biserca in renovare. Ma intreb daca este gandit intentionat sau intamplare.

E de înţeles de ce Bucureştiul e dezastrul urbanistic care e: o ţară care e obişnuită cu oraşe mici cu o stradă principală va avea probleme să organizeze o metropolă aşa mare şi în continuă expansiune cum este Bucureştiul. Am mers prin oraş şi mă tot gândesc cât de fascinant trebuie să fi fost totul când era nou. Eu locuiesc la etajul patru într-un bloc cu zece etaje în care spiritul comunismului dâmboviţean este extrem de prezent. Blocul e ca o scenă din filmul “Midnight in Paris”, doar că nu ajungi într-o epocă de aur a Parisului, ci într-o pseudo, nu, epocă de aur a Bucureştiului. Cât de uimitoare trebuie să fi fost toate aceste blocuri când au fost noi. Cred că oamenii din vremurile acelea rămâneau fără suflare la vederea şi contemplarea lor. Cred că Bucureştiul ar trebui să facă ceva ca să îşi recucerească cetăţenii, vizitatorii şi să îi facă pe cei ce nu l-au vizitat să vrea să vină să vadă ce se găseşte aici. Sunt multe lucruri minunate în Bucureşti, dar sunt şi multe fascinante să zicem, ca să nu vorbim urât.

A început să se construiască şi aici o circumstanţă, un mediu, aşa cum s-a construit şi la Cluj încet. Locurile cheie pentru mine deocamdată nu sunt decât Universitatea, Facultatea de Istorie,Carrefour-ul din Piaţa Unirii dacă nu greşesc, supermarketul de lângă Filosofie, blocul şi camera mea, şi în general centrul pe care l-am văzut în mare de câteva ori. E dubios cum în centrul istoric nu am găsit mare lucru istoric, decât Hanul lui Manuc, dar nu sunt sigur nici de acela că e autentic. Sunt curios cum arată Bucureştiul pentru un turist.

În zilele noastre sunt foarte multe detalii care mi se pare că se vor pierde în timp şi care însă au compus o mare parte din cultura modernă. Printre ele sunt săpunurile şi în general produsele ieftine, faptul că am văzut o babuşca care plătise pe un domn să îi cureţe pantofii, referinţele oamenilor pe care de multe ori nu le înţelegem, şi alte elemente.

 

Masteratul pe care îl urmez se arată destul de interesant. Am învăţat despre ideologia politică integrată în “Columna Traiana” la cursul de Principii Estetice, Iconografie şi Iconologice În Arta Şi Arhitectura Romei Antice, am învăţat despre cum se obţinea un vas în China la cursul legat de extremul orient, am discutat despre iconoclasm şi la cursul de “Istorie Şi Imaginar În Artă” am aprofundat semiotica şi istoria socială. La început eram chiar obosit la sfârşitul unui curs, şi poate asta împreună cu alte cauze au contribuit la probleme legate de vedere şi ochi, numai că încerc să le ţin sub control.

În mare, Bucureştiul după puţin timp de stat aici e un oraş care se bazează foarte mult pe trecut şi în care găseşti multe tipuri de oameni şi de existenţe, un lucru găsit destul de rar în România. Ar trebui ca acestea să fie mai diverse şi atunci am putea să ne îndreptăm spre o capitală care să însumeze o Românie în miniatură.

Bucureşti: Beginnings (Deschiderea)

De curând am intrat la Bucureşti la masteratul de Istoria Artei şi Filosofia Culturii. A fost ciudat să intru pentru că nu ştiam la ce se aşteaptă ei de la mine când am dat admiterea. Dar se pare că am oferit cam ceea ce căutau, dat fiind că am intrat cu 9.50. Ceea ce, din start mă face să pricep că nu voi primi bursă, care ar fi fost foarte bine-venită.

Ca să urmez masteratul trebuie desigur să vin în Bucureşti. Mi-am aflat orarul şi am descoperit din două surse (de ce nu trei?) că am ore cam în fiecare zi. Desigur, sâmbăta şi duminica sunt liber.

Nu am apucat să-mi cunosc prea mult colegii şi cursurile sunt interesante dar destul de grele. Până mă voi obişnui. E dificil să treci dintr-un domeniu într-altul, dar cred că pot să trec din domeniul meu (care o fi şi acela?) în altul.

Am găsit un Carrefour lângă unul din locurile unde se ţin cursurile aşa că mai am unde să merg la cumpărături fără să mă abat. Bucureştiul e un oraş mare şi nu am apucat încă să îl asimilez. Nu am avut nici prea multă dispoziţie să fac asta.

Am proiecte în desfăşurare şi le balansez cât pot de bine. Dar ştiu că se poate şi mai bine şi că trebuie şi mai bine.

Am început să mă descurc, dar e încă greu. Unele lucruri parcă încep să meargă.

Cred că mă plâng prea mult.

Toamna se schimba viteza

De curând a început luna mea preferată din an. Odată cu aceasta a început şi anul universitar, care este programat să înceapă în fiecare an cât mai aproape de ziua de 1 octombrie. Au trecut trei luni de la acea zi dubioasă în care am avut absolvirea facultăţii, care s-a continuat cu terminarea probelor şi cu un gust pe care încă nu pot să-l identific.

M-am hotărât după ce am absolvit 4 ani să schimb un pic domeniul de studii şi am dat la un master în Braşov, care se numeşte “Inovare Culturală”. Nu am ştiut la ce să mă aştept, dar titlul şi prezentare sunau a ceva ce mi s-ar fi putut potrivi. A fost palpitant să încep al 17-lea an de şcoală. Continue reading

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 128 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2017 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.