archives

masterat

This tag is associated with 5 posts

Here we go again!

Conform orarului universitar, semestrul al doilea a început deja de aproape șapte zile. Facultatea de Istorie a fost însă reținută, ca să mă exprim așa, și nu a dat orarul decât pe joi. Acest lucru m-a avantajat într-un fel, am mai putut să stau prin Brașov și cred că va mai fi nevoie să rămân câteva zile. Mă întreb dacă nu știau de nu-știu-când că va începe semestrul?

Semestrul I s-a terminat destul de bine, am avut note decente și cum cred că am mai spus, cursurile au fost în general plăcute (chiar dacă, mai ales la început, mi s-au părut grele). Cursurile de pe semestrul doi se anunță a fi cel puțin la fel de interesante, dar, vorba aceea, afară de vopsit gardul… așa că nu mă preocup încă cu ele. Studiu curatorial, iconografie bizantină și teorii ale reprezentării par a fi unele dintre lucrurile pe care le voi avea de învățat în semestrul doi.

Sunt curios cum va fi Bucureștiul pe primăvară.

Se pare că, dacă primul semestru a avut Antichitatea în centru, acesta va avea Evul Mediu. Îmi place mediul academic de aici, dar e și ceva ce nu se potrivește prea bine.

Cred ca sunt mai multe de zis, dar o să revin pe parcurs, încet, ca ardeleanul.

 

Sfârşitul primului semestru

Dragii moşului, iaca că s-a terminat semestrul acesta universitar.

În semestrul acesta mi-am şi am făcut prime impresii. Probabil că urmează, aşa cum spunea Jack în 30 Rock, să fac o a doua primă impresie. Şi probabil că şi ceilalţi colegi îmi vor face o a doua primă impresie.

Din punctul de vedere al cursurilor, la început mi s-a părut că materia este foarte interesantă, dar grea. Se pare că m-am obişnuit până la urmă şi cu noul domeniu, dar şi cu noua abordare. Trebuie să recunosc că la facultatea de istorie şi la cea de filosofie, unde am eu cursuri, cursurile se desfăşoară destul de diferit faţă de cum se desfăşurau la cinematografie. Nu m-am hotărât dacă mai bine sau mai rău. Oricum, dacă nu aş fi avut baza pusă de câteva cursuri de la licenţă (în special cel de analiza imaginii şi de mass media şi politica), nu ştiu cum aş fi făcut faţă.

Mai trebuie să recunosc că ceilalţi colegi sunt foarte diferiţi faţă de colectivul de colegi din facultate. Cu excepţii de ambele părţi, overall cred că îi prefer pe cei de la masterat. Trebuie să spun că nu ştiam la ce să mă aştept când m-am înscris la masterat şi habar nu aveam ce fel de oameni mai dau la acest masterat. Sincer, nu ştiu ce vor ei şi de ce sunt ei acolo. Dar poate vom vedea. Oare îmi fac prea multe gânduri?

Chiar dacă abia a început sesiunea, deja mi-am primit prima notă şi trebuie să spun că e bună. Nu pot să anticipez cum o să se desfăşoare celelalte examene şi ce note voi lua, sau dacă mă va pica cineva sau nu. Nu pot decât să mă străduiesc.

Până atunci însă mai am multe de făcut şi de învăţat…

Invitatie la comunicarea “De la Arena la Ecran: Anticii in Receptarea Moderna”

Joi de la ora 16, la Facultatea de Istorie, Centrul de Istorie Comparată a Societăţilor Antice organizează comunicarea “De la Arenă la Ecran: Anticii în Receptarea Modernă”.
În cadrul acestei comunicări voi vorbi şi eu despre cum şi din ce cauze a evoluat modul de reprezentare a lumii gladiatorilor din Roma Antica de-alungul primului secol al cinematografiei, de la filme alb-negru până la “Spartacus” sau mai târziu la “Gladiator” şi după.

Afis Decembrie 2

Cei care sunt interesaţi de cum a evoluat viziunea luminii moderne asurpa gladiatorilor şi a mediului acestora, şi cum aceasta este exprimată prin cinematografie, sunt aşteptaţi cu drag! Comunicarea va avea loc in sala 206, care este la etajul 2.
Vă aştept!

Speak No Evil

Oraşul Bucureşti e o capitală europeană foarte diferită de alte capitale europene pe care le-am văzut. Şi anume, pentru că nu pare să aibă un centru. E un oraş destul de îmbârligat, ceea ce nu e un lucru aşa rău cum pare pentru cineva obişnuit cu o zonă organizată, dar Bucureştiul parcă nu are cel centru în care să se poată opri turistul să contemple măreţia oraşului lui Bucur. E un oraş în care sau intri undeva, sau te mişti pe stradă. Nu există un spaţiu non-parc în care să te poţi odihni după o cursă aglomerată într-un autobuz blocat în trafic. Stai o secundă, tocmai am descoperit că această metropolă seamănă cu alte capitale europene.

Mi se pare foarte interesant cum cade lumina de la iluminatul public pe aceasta biserca in renovare. Ma intreb daca este gandit intentionat sau intamplare.

Mi se pare foarte interesant cum cade lumina de la iluminatul public pe aceasta biserca in renovare. Ma intreb daca este gandit intentionat sau intamplare.

E de înţeles de ce Bucureştiul e dezastrul urbanistic care e: o ţară care e obişnuită cu oraşe mici cu o stradă principală va avea probleme să organizeze o metropolă aşa mare şi în continuă expansiune cum este Bucureştiul. Am mers prin oraş şi mă tot gândesc cât de fascinant trebuie să fi fost totul când era nou. Eu locuiesc la etajul patru într-un bloc cu zece etaje în care spiritul comunismului dâmboviţean este extrem de prezent. Blocul e ca o scenă din filmul “Midnight in Paris”, doar că nu ajungi într-o epocă de aur a Parisului, ci într-o pseudo, nu, epocă de aur a Bucureştiului. Cât de uimitoare trebuie să fi fost toate aceste blocuri când au fost noi. Cred că oamenii din vremurile acelea rămâneau fără suflare la vederea şi contemplarea lor. Cred că Bucureştiul ar trebui să facă ceva ca să îşi recucerească cetăţenii, vizitatorii şi să îi facă pe cei ce nu l-au vizitat să vrea să vină să vadă ce se găseşte aici. Sunt multe lucruri minunate în Bucureşti, dar sunt şi multe fascinante să zicem, ca să nu vorbim urât.

A început să se construiască şi aici o circumstanţă, un mediu, aşa cum s-a construit şi la Cluj încet. Locurile cheie pentru mine deocamdată nu sunt decât Universitatea, Facultatea de Istorie,Carrefour-ul din Piaţa Unirii dacă nu greşesc, supermarketul de lângă Filosofie, blocul şi camera mea, şi în general centrul pe care l-am văzut în mare de câteva ori. E dubios cum în centrul istoric nu am găsit mare lucru istoric, decât Hanul lui Manuc, dar nu sunt sigur nici de acela că e autentic. Sunt curios cum arată Bucureştiul pentru un turist.

În zilele noastre sunt foarte multe detalii care mi se pare că se vor pierde în timp şi care însă au compus o mare parte din cultura modernă. Printre ele sunt săpunurile şi în general produsele ieftine, faptul că am văzut o babuşca care plătise pe un domn să îi cureţe pantofii, referinţele oamenilor pe care de multe ori nu le înţelegem, şi alte elemente.

 

Masteratul pe care îl urmez se arată destul de interesant. Am învăţat despre ideologia politică integrată în “Columna Traiana” la cursul de Principii Estetice, Iconografie şi Iconologice În Arta Şi Arhitectura Romei Antice, am învăţat despre cum se obţinea un vas în China la cursul legat de extremul orient, am discutat despre iconoclasm şi la cursul de “Istorie Şi Imaginar În Artă” am aprofundat semiotica şi istoria socială. La început eram chiar obosit la sfârşitul unui curs, şi poate asta împreună cu alte cauze au contribuit la probleme legate de vedere şi ochi, numai că încerc să le ţin sub control.

În mare, Bucureştiul după puţin timp de stat aici e un oraş care se bazează foarte mult pe trecut şi în care găseşti multe tipuri de oameni şi de existenţe, un lucru găsit destul de rar în România. Ar trebui ca acestea să fie mai diverse şi atunci am putea să ne îndreptăm spre o capitală care să însumeze o Românie în miniatură.

Cum am făcut masterul de Inovare Culturală

La câteva luni după ce am absolvit de la facultate încă nu mă hotărâsem dacă să dau la masterat, şi dacă da, la ce. După ce am căutat diferite programe şi facultăţi nu mă puteam decide, sau era prea târziu să mă înscriu la admitere. Până la urmă m-am gândit că dacă tot voi locui în Braşov în următoarele luni să mă înscriu la un masterat acolo, şi voi vedea mai departe. În Braşov nu prea poţi studia arte, aşa că cea mai apropiată facultate pe care am găsit-o ca domeniu a fost Facultatea de Litere. Unul din masterate, pregătit de Departamentul de Limbi moderne şi Studii Cultureale sau aşa ceva, se numea “Inovare Culturală” şi din descrierea de pe site-ul facultăţii suna a ceva ce aş fi vrut să urmez. Inovare culturală pentru mine înseamnă să studiezi istorie, mişcări sociale, mişcări artistice, cum se leagă acestea, studii de civilizaţie, studii culturale şi aşa mai departe. Aşa că am dat la acest masterat şi am fost acceptat. Nu prea ştiam la ce să mă aştept, dar mă gândeam că vor fi colegi şi cursuri interesante.

În octombrie a început anul universitar. Facultatea de Litere (nu ştiu cum sunt alte facultăţi din Braşov) nu seamănă deloc cu facultatea pe care o făcusem eu. Aici parcă eram acum vreo 20 de ani cel puţin. Dar treacă. Mi-am cunoscut mulţi dintre colegi din primele zile. Majoritatea erau absolvenţi de litere şi mă întrebau de ce am dat la masterul acesta. Eu le răspundeam că motivul meu a fost dorinţa de a-mi extinde orizonturile, de la cultură vizuală, cinematografie şi fotografie şi în spre alte domenii.

Am început şi cursurile. A fost surprinzător să văd că majoritatea cursurilor se învârteau în jurul literaturii. Şi dezamăgit, într-un fel. Materiile aveau nume de genul “Roman contemporan”, “Publicistică Literară”, “Poezie Contemporană” şi aşa mai departe. Mulţi dintre masteranzi voiau să lucreze în acest domeniu şi erau interesaţi, dar eu nu prea aveam ce căuta. Am aflat că în semestrele următoare urmau alte cursuri ca “Scriere Creatoare” sau “Traduceri”.

Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place să citesc. Dar nu vreau să fiu un “cititor profesionist”, aşa cum sunt absolvenţii adevăraţi de litere.

Un alt lucru specific acestui masterat erau lansările de carte. Cam în fiecare săptămână erau vreo două lansări de carte la care masteranzii erau trimişi. S-a întâmplat să se şi spună că “voi face prezenţa”. Nu s-a făcut prezenţa la nico lansare de carte, dar îmi imaginez cum ar fi arătat. “Domnul scriitor va lua o pauză acum ca să vedem dacă studenţii sunt aici. Deci, X. E sau nu e? Nu e? Aha, vede el. Vedeţi domnule scriitor cum cine nu vine la lansarea de carte nu trece cursul?”.

M-am dus la cursuri, mai ales la cele care erau interesante: unul de dramaturgie (despre care însă ştiu mai multe decât se preda acolo, întrucât am făcut în facultate aşa ceva) şi un curs la care se vorbea despre antropologie, dar tot la un nivel pe care cred că l-am depăşit acum câţiva ani.

Am continuat să merg, neştiind dacă să renunţ sau nu la acest master. Mă va ajuta cu ceva? Voi putea să îmi dau examenele? Voi învăţa ceva? Mă întrebam aceste lucruri pentru că mereu se presupunea că ai terminat Litere sau că ştiai toate romanele din lume. Mereu temele erau de scris despre cărţi post-moderne şi cine le-a influenţat. Romanul post-modern abc are influenţe confucianiste, motive balzaciene şi câte şi mai câte. Eu nu citisem nici romanul şi nici multe dintre referinţe, aşa că nu ştiu ce căutam acolo.

Am aflat însă tot felul de lucrui şi sunt mulţumit cu ele. Profesorii sunt buni, unii dintre cei înscrişi erau chiar nişte profesionişti şi mă bucur că am fost la acele cursuri.

Am decis să renunţ la acest masterat după câteva luni. Nu mă vedeam scriind o dizertaţie pe o temă literară sau conexă cu literatura. Când mi-am scris licenţa, chiar dacă nu este cea mai grozavă lucrare din lume, este o lucrare scrisă de mine şi de nimeni altcineva. Mulţi m-au întrebat de ce sunt mirat că aşa erau cursurile în condiţiile în care eram la facultatea de litere. Le-am răspuns că facultatea pe care o făcusem eu se numea “Facultatea de Teatru şi TV”, dar care avea un departament de cinematografie şi media, unde se studiază cinematografie. De ce la departamentul de studii culturale se studiază literatură nu prea ştiu. Există încă în lume culturi care nu au literatură sau scriere.

După ce m-am dus să îmi iau înapoi diploma depusă şi ce mai era de ridicat, le-am scris colegilor un mail în care le-am spus că nu voi mai fi masterand la această facultate, că le urez succes şi aşa mai departe. Le-am lăsat şi adresa mea de e-mail şi le-am spus că dacă au nevoie de mine sau vor să mai păstrăm legătura, să mă caute. Nu mi-a răspuns nimeni.

În concluzie vreau să spun că nu e un program de master rău, dar e un program pentru cei ce vor să se facă scriitori sau să lucreze într-un domeniu adiacent. Nu ştiu ce voi face în continuare, dar deocamdată nu sunt student şi mă ocup de alte lucruri. Mi-ar plăcea să redescopăr studenţia, dar nu ştiu dacă se poate, pe ce cale şi când.

 

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 128 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2017 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.