archives

politica

This tag is associated with 6 posts

Gânduri de alegeri

Anul acesta se organizează alegeri prezidențiale în România. Primul scrutin adună pe lista de vot o mulțime de personaje care mai de care mai ciudate. Avem niște oameni cunoscuți, niște oameni mai puțin cunoscuți, niște extremiști, și așa mai departe. Avem un fel de Paris Hilton, un fost model și un domn care vrea să conducă țara cu mitraliera.

That’s all good cum ar zice americanul (mă refer la diversitate), atâta cât că nu există prea multă diversitate. Acum câțiva ani, la ultimele alegeri când PSD-ul se bătea cu PDL-ul, ambele formațiuni foloseau motive de inspirație populară (ca să nu zic altfel) pe bannerele lor electorale colorate majoritar în roșu, respectiv portocaliu. Bannerele, fiind de plastic, probabil de slabă calitate s-au decolorat până la alegeri, rezultatul fiind că aveau aceeași culoare și aproape aceleași grafice.

Anul acesta însă, lucrurile stau, din nou cam doar teoretic, un pic altfel. Avem femei candidate, Monica Macovei și Elena Udrea, despre care știm sau nu știm la fel de multe ca despre ceilalți candidați. Ce știu despre Monica Macovei este că susține diverse legi liberale în parlamentul european, ceea ce e de urmărit și despre Elena Udrea, cam ce se vede la televizor, și anume că poartă genți pe care oamenii cred că ar trebui să nu le cumpere, ci să folosească banii pentru a le lua lor… nu știu exact ce. Nu pot să zic că simpatizez în mod special cu vreuna din cele două doamne, observ doar că faptul că ele candidează nu are mare relevanță pentru feminismul românesc – dacă există așa ceva.

Cu toate acestea, e interesant că avem femei candidate, dat fiind că în România imaiginea femeii politician este aceea a Elenei Ceaușescu, care, cu toate că nu era teoretic politician, era imaginea femeii la putere. Vine vorba.

Oricum, cred că în această cursă, atât femeile cât și bărbații au aceleași șanse. Și asta din motiv că toți sunt cam la fel. Sunt sigur că fiecare candidat, dacă ar câștiga, ar avea o traiectorie diferită, dar eu ca votant nu aflu acest lucru. În România, stânga, dreapta, liberali, sociali, și așa mai departe, nu înseamnă mare lucru. Toți promit autostrăzi și bani, dar într-un system politic normal, candidați diferiți trebuie să promită lucruri diferite. De exemplu, dacă unii promit autostrăzi, în mod normal, alt partid ar trebui să promită că ne vom întoarce la drumuri de mocirlă. În politică, oamenii trebuie să aleagă în funcție de ce se schimbă, nu de ce la ordinea zilei de făcut.

Uite-așa un pește mare am prins!

Uite-așa un pește mare am prins!

Unul din motivele pentru care am fost dezamăgit (mă rog) de această campanie, a fost că nu prea a fost o campanie. Bine, au fost afișe stradale cu poze ca de buletin ale candidaților și cu rime de clasa întâi ca sloganuri, dar în rest nu am văzut mare lucru. Bine, ocazional mai era un cort electoral. Unele corturi erau mâzgălite și pline de mesaje negative. Cu toate acestea, oamenii din ele, care promovau un candidat sau altul, continuau să lucreze, ca și cum mesajele celor ce au vandalizat cortul cu injurii reprezentau mesajul official. Mă întreb de ce nu au acoperit mai repede cu afișe mesajele vandalilor.

Cam asta ar fi pe scurt campania. Ai crede că după 10 ani de același președinte ar fi o luptă mai aprigă pentru cine va fi următorul președinte, dar bănuiesc că nu e așa.

La urma urmei, nu știi niciodată, poate din aceste alegeri va ieși un președinte bun.

Alegeri parlamentare 2012

Decembrie nu este numai luna sărbătorilor în 2012, ci şi o lună în care se votează. Chiar dacă unii oameni votează săptămânal, la emisiuni de genul X factor, duminica asta se votează oficial pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Diferenţa între a vota pentru un show şi a vota pentru Camera Deputaţilor şi Senat constă în faptul că sms-urile trimise în timpul unei emisiuni costă vreo 1,50 Euro.

Desgiur că votul este o parte importantă din procesul de alegere, dar nu este la fel de promiţător ca şi campania ce îl anunţă. Desigur că, imediat după ce a început campania electorală, prin noiembrie, oraşele s-au umplut cu bannere uriaşe cu poze ale candidaţilor şi siglele partidului sau alianţei din care fac parte. Cum era şi de aşteptat, anumite partide sau alianţe au apărut ca prin minune la începutul campaniei electorale.

 În România, media este foarte implicată în politică. Aceasta joacă rolul de justiţiar, încă din 1989, de când a fost Revoluţia.

Ce îmi place mie cel mai mult la campaniile electorale din România contemporană este că cei ce candidează pentru diferite funcţii nici măcar nu mai fac promisiuni cum făceau odată. Pur şi simplu. Totul se reduce la slogane idiotice şi evidente. Ca să fiu mai clar, cele mai multe slogane sunt formulări de tipul „Veţi avea o viaţă mai bună dacă votaţi cu X”. Adică, ce?, e vreun candidat care să scrie „veţi avea o viaţă mai proastă dacă votaţi cu mine”?

 Am încercat şi eu să mă gândesc la slogane, care ar pute să fie între „eu mai lipseam” şi „stau numai 4 ani la senat”, etc. Dar imaginaţia mea nu ştia că există deja slogane ca celebrul „Dârji ca Leonida la Termopile”. No comment.

Cu toată „distracţia” asta, nici nu am primit aşa multe pixuri sau prostii. Se pare că votul va fi unul obişnuit. Nu ştim. Pentru aceste alegeri însă, nu există prag, aşa că există posibilitatea ca o minoritate să aleagă pentru o majoritate, care, aşa cum ne-am obişnuit, va fi nemulţumită. Dacă este corect sau nu, nu ştiu şi nici nu este treaba mea să apreciez. Cred că ar trebui să nu ne mai încrâncenăm atâta, şi să luăm toate aceste lucruri mai deschis.

Un protest, doua proteste..

Am văzut, dat fiind că este aproape singurul lucru care mai apare la ştiri de vreo două săptămâni, străzile şi pieţele pline de oameni din diferite oraşe din România care s-au adunat pentru a protesta împotriva anumitor lucruri. Totul a început în data de 13, când, supăraţi că Raed Arafat şi-a dat demisia, mulţi oameni au protestat împotriva plecării acestuia. Apoi, ca reacţie, preşedintele, i-a cerut primului- ministru, Emil Boc, să scoată legea Sănătăţii, ce era în dezbatere publică de la dezbatere, în vederea faptului că „nimeni nu vrea schimbare în România”. Şi de Continue reading

Noua realitate. 2011

Acesta a fost sloganul forumului economic internaţional de anul acesta, ţinut în Davos, Elveţia, “Noua Realitate”. Cel ce a spus-o, nu putea spune ceva mai adevărat. Trăim într-o realitate complet diferită de cea de acum 30 de ani. Într-un interviu, fondatorul forumului explica ce înseamnă noua realitate, şi anume faptul că trăim într-o lume tehnologizată în care suntem toţi conectaţi. Sunt total de acord, dovada este sfârşirea puterii lui Hosni Mubarak în Egipt, după 17 zile de revoluţie, pe care am urmărit-o intens la televizor. Soluţiile pe care domnul din interviu le sugera sunt să găsim un nou numitor comun pentru a reuşă să trăim bine împreună în secolul ce tocmai a început. Nu cred că mai trebuie să zic că sunt cu totul de acord că ne trebuie o abordare nouă când priveşte lumea. Dar nu numai în ceea ce priveşte convieţuirea, ci şi în ce priveşte traiul nostru legat de natură. Aflându-mă zilele trecute Continue reading

Worüber hat Tante Merkel in Cluj gesprochen?

Es musste endlich so weit sein dass ich auch in Deutsch schreiben soll, sonst würde ich es vergessen.

Vor ein paar Tagen, war Deutschlands Bundeskanzler, Angela Merkel (Angie) in Klausenburg, um ein Tietel von der BB Universität zu kriegen. Nach einen kurzem Besuch in Bukarest, war sie so müde dass sie nicht bemerkt hat als ein Mann auf dem Klausenburger Flughafen ihr ein Blumenstrauss gab.
Später sprach sie bei der Zeremonie über die Lerninstitution wie sie ein Beispiel in der grossen EU sei, weil sie Unterricht in drei Sprachen anbietet und so weiter. Nachher sprach sie schnell mt ein paar Deutsche Medizinstudenten (schnell heisst so wie zwei Minuten) und ist zu einer Inauguration (die sie im Mittelpunkt hatte).

Später, Continue reading

Amanpour. Editia regala

Amanpour. , emisiunea de la CNN a vut o ediţie de curând a cărei invitaţi au fost mai deosebiţi decât invitaţii obişnuiţi. În studio, au fost invitaţi regina Rania a Iordaniei şi regele şi regina Norvegiei. Cam aceleaşi teme le-a dezbătut Christiane Amanpour în cele două părţi. Dar, evident pe subiecte diferite. Şi anume, cum cei prezenţi acolo se implică în vieţile oamenilor pe care îi conduc, în special regina Iordaniei, care face multe acte umanitare, folosind pentru aceasta mijloace foarte moderne.
Altfel, Christiane Amanopur a atins şi un subiect interesant în mijlocul discuţiei cu regele şi regina Norvegiei, şi anume, cum s-a integrat o fată simplă, mamă a unui copil în familia regală.
De apreciat, pe lângă informaţiile interesante date invitaţi, engleza incredibilă pe care aceştia o folosesc. Într-adevăr, Christiane Amanpour reuşeşte să facă o emisiune grozavă, cu toate că la început nu părea că acest format i se potriveşte.
Ahoi!

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 130 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2017 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.