archives

scurt metraj

This tag is associated with 4 posts

Cum e un film realizat într-o săptămână

Încă un curs, încă o temă. Asta e pe scurt povestea filmului “Cinci Anotimpuri”, creat de mine împreună cu colegii din grupă. Tema era să adaptăm ca scenariu o povestire, la alegere, din cartea “Primii mei blugi” sau celelalte cărţi din colecţie. Mi-am ales să prelucrez ” Cinci Anotimpuri”. A fost destul de facil, dat fiind că citind povestirea îmi imaginam ce scrie acolo şi cam ce aş modifica (lucru important în adaptare).
Aşa s-a născut un scenariu cu acelaşi titlu ca şi povestirea, despre un băiat care este posedat de pantalonii săi obţinuţi cu greu la începutul aniilor 1990, în România post- decembristă. Aşa se face că, în scenariul meu, Andrei se răzvrăteşte împotriva mamei care îl obligă să poarte pantaloni albi şi să meargă la curs de şah. Scenariul meu a fost ales spre dramatizare în plen, cine ştie după ce motive, poate pentru că ceilalţi nu prea aduseseră scenarii.
Aşa că am devenit şeful, regizorul ce mai trebuie urmat de o echipă de oameni priecepuţi şi de oameni pe care te bazezi pe riscul tău propriu. Aşa că am ştiut că nu pot să cer multe de la unii, şi că trebuie să cer de la alţii.
Un coleg s-a ocupat de alegerea actorului principal, dând sfară-n- ţară că avem nevoie de cineva pentru un scurt metraj bla bla bla. Până la urmă au fost tot felul de aspiranţi interesaţi. Cel ce se ocupa de aceştia, persoana de contact, îmi arăta poze, trimiţându-mi prin e-mail.

Mă gândesc că aşa trebuie să se simtă un peşte când îşi alege viitorii angajaţi. Oare băiatul ăsta e bun? Adu-mi altul!
Până la urmă a fost nevoie de multe altele. De locuri de filmare, actori, figuranţi, o mamă pentru care am ajuns până la Teatrul Naţional, şi tot aşa.

Cred că prima filmare (sau să fi filmat şi alceva înainte, nu mai ştiu exact), o numesc “Botezul”, asta pentru că fiind în plin câmp, filmând o scenă cu un picnic, pe la a treia dublă a început ploaia. Şi nu orice ploaie, furtună de categoria “vreme extremă şi inprevizibilă, dusă de vânturi”. Am strâns cu disperare echipamentul şi am fugit într-o casă în construcţie. Bizar; ultima dată când am fost tot acolo, pentru un scurt-metraj al unui coleg, tot leoarcă ne-a plouat.
Ploaia s-a dus. Am ieşit de la scuteală. Însă şuvoaiele de apă cu mizerie, au devenit personajul principal, fetele noastre fiind încălţate cu sandale care nici nu se mai vedeau de atâta noroi.
Eu am fost cu papucii mei de lucru, lucru pentru care m-am simţit un pic vinovat, să zic aşa.

Mai departe a fost mai greu. Locul de filmare era ocupat, personajele au avut o medie de întârziere de o oră, dar până la urmă am reuşit chiar dacă am avut o mulţime de oameni cu care am lucrat. Dacă nu am fi fost o echipă, nu aş fi reuşit singur. Continue reading

Cum au fost videouri ‘forte’ scurte

Câteva zeci de oraşe din lume au putut merge la cinematografe să vadă scurt- metrajele din cadrul Festivalului Tres Courts. Din Olanda şi până în Moldova, festivalul a avut o ” acoperire ” destul de mare. De remarcat că în România au fost multe oraşe în care s-au proiectat filmele. Astfel chiar şi la Gheogheni, Turda sau Vişeu de Sus oamenii au putut merge la film. De remarcat că încă mai sunt atâtea cinematografe. Citisem mai demult că la un moment dat în România, erau mai puţine cinematografe decât judeţe. Dar bănuiesc că s-a mai balansat situaţia de când cu cinema superplexurile.
Unde ? Când? Ce ?
Proiecţiiile durează trei zile şi adună filme mai scurte de trei minute pentru necunoscători. Îmi place că observ o minunată diversitate de probleme, teme şi realizări. De la politică la criza economică şi nemuritoarea temă (momentan una dintre preferatele mele) a viitorului.
La Cluj, publicul este în general format din tineri entuziaşti, mulţi pseudo-intelectuali care vor să se amuze la filme de multe ori mai proaste decât cele ce circulă prin e-mail. Dar unele filme mi s-au părut cu adevărat înalte din toate punctele de vedere. La un moment dat însă, mă gândeam dacă sunt la un festival de animaţii dat fiind numărul mult prea mare de acestea.
Până la urmă, acest festival este provocator; pentru că Continue reading

Magicieni si vrajitori

Illusionismus este unul din noile mele filme

llusionismus este un film care dincolo de imaginile care spun povestea,mai are multe semnificaţii. Un magician urmează sa-şi taie “superba saasistentă” în 2, când este bătut de un scamator malefic, care setransformă în personajul principal şi îi ia locul pe scenă. Astfel,numărul este sortit eşecului (inclusiv al eşecului în viaţă al fetei),dar finalul surprinde. Continue reading

FIlme

A fost în ultimele zile organizat de către facultatea noastră un atelier bazat pe tetru şi film, la care am participat şi eu un pic. Nu m-am dus la toate activităţile, am fost doar în prima zi şi am aflat ce înseamnă antropologie vizuală. Discuţile de după au fost destul de plictisitoare, evident că nu toţi înţelegeau scopul acestor lucruri. Dar a fost foarte bine ce am văzut. Astfel, antropologia vizuală se ocupă cu documentarea vizuală, fără intervenţie a unui grup. Pe vremuri se documentau civilizaţile pe care noi le considerăm primitive, dar în ziua de azi este bine, ca în ceea ce am văzut, să se documenteze grupurile izolate care sunt pe cale de dispariţie. Astfel am vizionat o mulţime de materiale despre oamenii care făceau un fel de târg pe o stradă în centrul Clujului, care evident, nu mai există astăzi. În a doua zi a fost un mic maraton de filme româneşti de scurt metraj. Au fost şase la număr, din care numai cinci au rulat. Mă rog. Apoi, am vorbit despre ele şi am “dezbătut” anumite puncte pe care noi le notam pe niste hârtii de lucru după fiecare filmuleţ.
Am observat că temele, mediile şi personajele erau cam aceleaşi şi că evident filmuleţele nu erau perfecte, bine, nici nu se cereau să fie. Sper şi cred că au fost utile aceste întâlniri la care am participat, dar asta rămâne de văzut…

Please write your email address to subscribe to my blog and receive notifications of new posts by email.
Apasati aici pentru a va abona la acest blog.

Join 130 other followers

Inside Brumărel

Archive

Credo

Men give away nothing so liberally as their advice (Francois de la Rouchefoucauld)

2008- 2017 All rights reserved

Protected by Copyscape Web Plagiarism FinderUnauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author/owner is strictly prohibited.